FSN, punct și de la capăt!

30 martie 1992. În Senat şi Camera Deputaţilor se anunţă demisii din FSN şi din grupurile parlamentare, ca şi delimitări de politica acestui partid. În acelaşi timp, disidenţii FSN (Vasile Văcaru, Ion Solcanu, Oliviu Gherman, Diodor Nicoară, Gheorghe Damian, Ion Tătaru, Emanuil Cernescu, Ion Neagu, Gheorghe Dumitraşcu, Vasile Secăreş, Vladimir Pasti, Petre Ninosu, Alexandru Albu, Petre Ţurlea ş.a.) anunţă constituirea unui grup de iniţiativă pentru apariţia unui nou FSN, pe care ar dori să-l numească FSN-22 Decembrie. Acţiunea lor în forţă este justificată de acţiunile, cu care nu sunt de acord, atribuite lui Petre Roman:

– La lucrările Convenţiei Naţionale a FSN a creat o atmosferă de tensiune şi teamă care a dus la manipularea votului.

-A instituit funcţia de lider naţional pentru a beneficia el însuşi de privilegii în conducerea partidului pe care a încercat să şi-l subordoneze, aşa cum a încercat să-şi subordoneze Guvernul şi Parlamentul.

– A îndepărtat FSN de programul său iniţial, a instaurat un spirit nedemocratic şi elitist, a contribuit printr-o politică de dreapta la scăderea popularităţii partidului, reflectată în rezultatele la alegerile locale.

– A practicat limbajul virulent.

– Este dispus să sacrifice interesele partidului, şi nu numai, intereselor personale.

Reproşurile în avalanşă vesteau divorţul public (nu tocmai de catifea) de Petre Roman al celor care s-au dovedit apărătorii statornici ai lui Ion Iliescu şi care se grăbesc să anunţe prin vocea autorizată a lui Petre Ninosu că vor susţine candidatura la preşedinţie a preferatului lor.

– Deputaţii Simion Silviu Şomâcu şi Ananie Ivanov migrează la PSM ceea ce înseamnă că această formaţiune va fi reprezentată în Parlament fără să participe la alegeri. Majoritatea parlamentarilor din opoziţie consideră că transferul celor doi deputaţi la PSM este o manevră abilă pentru ca foştii comunişti să reintre în viaţa politică, deocamdată printr-o timidă tatonare a terenului. Ion Diaconescu (PNŢCD) declară: „Nu cred că este o pedeapsă să nu ai voie să ajungi deputat sau ministru. Partidele comuniste şi fasciste reprezintă un lux pe care în debila noastră democraţie nu ni-l putem permite“. Parlamentarii FSN sunt însă mult mai îngăduitori cu noii colegi din PSM.

– În Senat, la dezbaterea proiectului Legii electorale, este respins amendamentul (susţinut de PNL şi UDMR) referitor la acceptarea observatorilor naţionali la alegerile parlamentare. Numai 13 senatori au votat în favoarea amendamentului, dintre care unul singur din FSN. LADO consideră că hotărârea Senatului contravine documentelor internaţionale semnate de România (Acordul de la Copenhaga, Carta de la Paris). CDR, GDS şi AZR îşi fac public dezacordul faţă de această hotărâre.

31 martie 1992. La Chişinău începe reuniunea experţilor Ministerelor de Externe ale Moldovei, României, Ucrainei şi Rusiei, consacrată găsirii soluţiilor de reglementare paşnică a conflictului din Trans­nistria. Toţi cei prezenţi îşi manifestă îngrijorarea în legătură cu o eventuală agravare a situaţiei în această zonă. În acelaşi timp Andrei Kozîrev, ministrul rus de Externe, declară că Rusia este hotărâtă să apere drepturile ruşilor din statele CSI, la nevoie şi prin forţă. Iar Igor Smirnov, preşedintele autoproclamatei Republici Nistrene, acuză România că acordă ajutor militar Republicii Moldova. În ce-i priveşte, liderii nistreni susţin că ei n-au cerut ajutorul cazacilor, ci doar le-au acceptat ajutorul dat din proprie iniţiativă.

– Ion Iliescu primeşte din partea Societăţii Timişoara premiul “Secera şi ciocanul” pentru contribuţii la menţinerea structurilor comuniste.

1 aprilie 1992. Bruxelles. Reuniunea – premieră politică – la care participă miniştrii apărării din ţările NATO, din ţările fostului Tratat de la Varşovia, ca şi din ţări ale CSI. România este repre­zentată de Niculae Spiroiu, ministrul Apărării Naţionale. În urma schimbului de opinii se speră să se aplice cât mai grabnic acor­durile privind reducerea armamentelor convenţionale în Europa şi distrugerea arsenalului nuclear moştenit de la fosta URSS.

– În Parlament continuă demisiile din FSN – toţi s-au obişnuit cu „ziua şi 2-3 demisii FSN-iste“.

1 – 3 aprilie 1992. Forţele de intervenţie ale Republicii Moldova trec la lichidarea formaţiunilor separatiste. Cazacii sunt dezarmaţi şi obligaţi să se retragă din linia întâi. Boris Elţîn emite un decret privind trecerea Armatei a 14-a, aflate pe teritoriul Republicii Moldova, sub jurisdicţia Rusiei şi interdicţia implicării acestor unităţi militare în conflictul din Transnistria. Ambasada României la Moscova ­reafirmă neamestecul militar al ţării în conflictul din Transnistria.

3 aprilie 1992. Se semnează la Bucureşti Acordul privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul SUA, un nou pas către acordarea de către SUA a clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România. Cu acest prilej ambasadorul SUA în România declară: „Promovarea unei prese independente, garantarea drepturilor omului şi sfârşitul acţiunilor represive ale organelor de securitate, toate acestea vor fi luate în considerare în evaluările pe care Administraţia americană şi Congresul le vor face în stabilirea atitudinii noastre faţă de România“.

– Preşedintele Albaniei, Ramiz Alia, ultimul conducător al Partidului Comunist Albanez, anunţă că va demisiona din funcţia de şef al statului, în urma ultimelor alegeri câştigate de opoziţia anticomunistă care urmează să deţină majoritatea în Parlament.

4 aprilie 1992. Convenţia Naţională a AZR. Comitetul Director prezintă un Raport din care rezultă ce a reuşit să înfăptuiască asociaţia de la înfiinţare (Colocviile presei independente, Şcoala Superioară de Jurnalistică, Institutul pentru Expertizarea Ştiintifică a Opiniei Publice – ESOP –, AZR-Vest, cu sediul la Paris, AZR- Basarabia, acţiunea „Salvaţi presa independentă“.). Convenţia aprobă o Rezoluţie în care se exprimă dezacordul faţă de elaborarea şi adoptarea unei legi a presei şi se cere demiterea imediată a lui Virgil Măgureanu din funcţia de director al SRI, din cauza dezvăluirilor din presă în legătură cu apartenenţa acestuia la Securitatea ceauşistă. S-au emis opinii conform cărora AZR nu şi-a îndeplinit obligaţiile înscrise în statut ceea ce face necesară apariţia unui nou sindicat liber, neaservit puterii.

4 – 5 aprilie 1992. Continuă, cu intensitate, conflictele armate din zona transnistreană. La Tiraspol, Alexandr Ruţkoi, vicepreşe­dintele Federaţiei Ruse, propune ca efectivele Armatei a 14-a să capete statutul trupelor de pace ale ONU. Înaltul personaj poli­tic crede că singura soluţie este organizarea unui referendum în legătură cu crearea unui stat federativ în Moldova. În faţa mulţimii, la Tiraspol, Ruţkoi declară: „Republica Nistreană există şi trebuie să existe!“. Mircea Snegur acuză Rusia de amestec în treburile interne ale Republicii Moldova şi de încălcare a acordurilor de la Alma Ata cu privire la recunoaşterea reciprocă a frontierelor actuale ale statelor membre ale CSI.