Domnița Ștefănescu
25 februarie 1993. Dobriţa Ciosici, preşedintele Republicii Federale Iugoslavia face o vizită oficială în România. La întâlnirea cu președintele Ion Iliescu se discută despre criza iugoslavă, despre respectarea de către România a embargoului care privete Iugoslavia. Preşedintele României repetă că soluţia pentru criza iugoslavă nu poate fi decât cea a tratativelor, intervenţiile militare din afară neavând altă finalitate decât agravarea sau extinderea conflictului. Ion Iliescu precizează că România nu se va lăsa antrenată într-o intervenţie militară în spaţiul iugoslav.
26 – 27 februarie 1993. Încă o nuntă liberală. PNL fuzionează cu NPL. La Conferinţa Naţională a noului PNL candidează, pentru funcţia de preşedinte al partidului, Radu Câmpeanu, Viorel Cataramă, Mircea Ionescu Quintus (candidaţi care au reuşit să rămână în cursa pentru preşedinţie). Câştigă detaşat Mircea Ionescu Quintus. Liberalii prezenți la eveniment tratează cu interes și seriozitate noua tentativă de unificare, dar, cum umorul lor nu poate fi de nimeni și de nimic inhibat, îşi mai îngăduie şi câte o ironie colegială. Dinu Patriciu, de exemplu, prezice că, dacă ar fi câştigat Radu Câmpeanu, partidul ar fi murit, iar dacă ar fi câştigat Viorel Cataramă partidul ar fi devenit PNL-SA.
1 martie 1993. În ajun de 1 martie românii primesc un mărţişor de la Lászlo Tökés. Ei află prin intermediul TVR că pastorul, în călătoriile sale (Washington, Cleveland), îşi face cunoscute reproşurile grave faţă de ţara în care trăieşte. El consideră, şi ţine să afle întreaga planetă, că în România continuă procesul de purificare etnică asemănător celui din Bosnia Herţegovina şi politica de deznaţionalizare, din cauza cărora maghiarii sunt obligaţi să emigreze. Iar dacă rămân totuşi în România, maghiarii se simt oprimaţi întocmai ca evreii anilor ’30-’40 sau ca negrii americani în anii `50. În Senat, parlamentarii iau atitudine împotriva acestor afirmaţii (Vasile Văcaru deschide discuţia), cu argumente concrete care conduc la concluzia că Lászlo Tökés a descris o realitate inexistentă, urmărind probabil un scop greu de mărturisit. Verestóy Attila consideră necesar să declare că UDMR nu-şi asumă declaraţiile pastorului.
4 martie 1993. Biroul de presă al Procuraturii municipiului Bucureşti anunţă că s-a dispus neînceperea urmăririi penale a Doinei Cornea pentru că nu sunt întrunite elementele componente ale infracţiunii de instigare la subminarea puterii de stat. Doinea Cornea a fost anchetată – în urma unor sesizări – sub acuzaţia că, în timpul mineriadei din septembrie `91, ar fi instigat la grevă generală în cadrul unei intervenţii pe postul de televiziune. Acuzaţia gravă formulată la adresa Doinei Cornea – instigare la subminarea puterii de stat – şi ancheta care a urmat au nemulţumit profund unele personalităţi, organisme naţionale şi internaţionale.
– În şedinta comună a Camerelor Parlamentului, prim-ministrul prezintă recent finalizatul program de guvernare (realizat cu contribuţia substanţială a lui Mişu Negriţoiu, ceea ce îl face pe Adrian Severin să se adreseze premierului cu formula „domnule Mişu Văcăroiu“) şi raportul în legătură cu cele o sută de zile de guvernare. Cu această ocazie în Parlament se încing din nou spiritele. Opoziţia reacţionează cu nervozitate susţinând că s-a ajuns la o dilemă: dacă documentul prezentat e un program de guvernare, atunci trebuie supus la vot, dacă nu e vorba de un program, atunci Guvernul FDSN e vulnerabil pentru că nu are încă un program. Majoritarii consideră că programul Guvernului a fost prezentat şi votat o dată cu instalarea echipei Văcăroiu aşa cum prevede Constituţia. Opoziţia aminteşte că, la instalare, primul-ministru a ţinut să sublinieze că supune atenţiei Parlamentului doar o schiţă de program, urmând ca adevăratul program să fie bine chibzuit şi prezentat ulterior. În concluzie, Opozitia consideră că documentul citit e chiar programul promis, astfel încât Guvernul trebuie să şi-l asume, iar Parlamentul să-l voteze. Majoritarii invocă procesul-verbal şi şedinta din 18 noiembrie 1992, în care se menţionează că Parlamentul a votat Guvernul şi programul său. Acest argument declanşează cu adevărat scandalul. Deoarece părţile nu cad de acord, se aude formula „moţiune de cenzură“. Majoritarii pun diagnosticul: „Dumneavoastră nu doriţi decât să pice Guvernul“. Opoziţia nu renunţă – premierul trebuie să angajeze răspunderea Guvernului în aplicarea strategiei de reformă prezentate. Majoritarii au replică – angajarea responsabilităţii asupra strategiei de reformă este prerogativa Guvernului şi nu o obligaţie.
6 – 7 martie 1993. Primul Congres al PRM. În raportul despre starea partidului şi a naţiunii, revin idei deja vehiculate de membrii PRM: haosul din ţară a fost provocat cu bunăştiinţă pentru a subordona România finanţei internaţionale; încercările regelui de a veni în patrie reprezintă un atac la adresa integrităţii României; în ceea ce-i priveşte pe maghiari, UDMR trebuie scos în afara legii, iar Ungaria trebuie să înţeleagă că, dacă va încerca să iugoslavizeze România, va izbucni al treilea şi ultimul război mondial. Raportul a fost apreciat de cei prezenţi, care l-au elogiat fără rezerve pe preşedintele PRM: la vremuri de restrişte poporul român a dat un Ştefan, un Mihai, un Cuza, iar acum a dat fenomenul România Mare şi pe Corneliu Vadim Tudor, care este „un Avram Iancu al zilelor noastre”; cineva îşi afirmă mândria de a fi contemporan cu Corneliu Vadim Tudor. Preşedintele PRM încearcă să tempereze efuziunile declarând că nu vrea să renască în partid o practică de tristă amintire – linguşeala. S-au votat în unanimitate Statutul şi Programul partidului, s-a înfiinţat titlul de „membru de onoare al PRM”, (acordat lut Mihăilă Cofariu) şi a fost ales, prin vot, preşedintele partidului, funcţie pentru care s-a înregistrat o singură candidatură – Corneliu Vadim Tudor. Acesta a rugat asistenţa să voteze şi împotrivă pentru a nu se crea impresia că PRM ar semăna cu un partid unic, totalitar. Şi de această dată rugămintea lui Corneliu Vadim Tudor a fost îndeplinită de admiratorii săi: la vot s-a înregistrat o abţinere.
(sursa foto: tvr1.tvr.ro)
