26 mai 1995. Vasile Maluţan, pilotul elicopterului cu care au reuşit să fugă Nicolae şi Elena Ceauşescu, la 22 decembrie 1989, a murit într-un accident. Elicopterul pe care-l pilota s-a prăbuşit la kilometrul 36 pe şoseaua Bucureşti-Lehliu. Pilotul a fost audiat cu o zi înaintea accidentului de Comisia senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie ’89. Cu această ocazie, el a confirmat că Ceauşescu avea, la 22 decembrie ’89, asupra lui o geantă cu documente, care a fost văzută pentru ultima oară la unul din aghiotanţii dictatorului, şi anume Marian Constantin Rusu. Valentin Gabrielescu, senator al PNŢCD, preşedintele Comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie ’89, a declarat: „Nu ştiu dacă a fost o coincidenţă sau nu moartea lui Maluţan“. În schimb, inspectorul-şef al Aviaţiei Civile, Sorin Stoicescu, a afirmat categoric că a fost vorba de un accident.
– Radu Câmpeanu, preşedintele PNL – Câmpeanu, anunţă că acceptă propunerea Consiliului Naţional lărgit de a candida la alegerile prezidențiale din 1996.
– La Plenara Consiliului Naţional al PSM, socialiştii se hotărăsc să sprijine în continuare Guvernul Văcăroiu, fiindcă, demonstrează ei, oricine este obligat să aleagă între două rele alege răul cel mai mic. Răul cel mai mic este reprezentat de Guvernul Văcăroiu, de preferat răului celui mare, care ar fi venirea dreptei la putere.
27 mai 1995. Întrunit în şedinţă, Consiliul Naţional al PNLCD hotărăşte să reia imediat tratativele de unificare cu PNL, pornind de la câteva condiţii: unificarea trebuie să se facă în interiorul CDR, pe baza principiului parităţii şi egalităţii, în cadrul unui Congres ce ar urma să aibă loc până la 30 iunie; să nu se accepte participarea la guvernare cu actuala coaliţie. Dacă aceste condiţii nu vor fi respectate, tratativele pentru unificare vor putea fi reluate abia după alegerile locale din 1996. PNLCD îşi completează Biroul Executiv cu trei noi membri:. Adrian Popescu-Necşeşti (senator), Horia Pascu (deputat) şi Şerban Murgu.
27 – 28 mai 1995. Alba Julia. La şedinţa Delegaţiei Permanente a PNŢCD s-a dezbătut şi adoptat noul Statut al partidului. Momentul a fost aşteptat cu interes deoarece PNŢCD a trebuit să facă faţă unor nemulţumiri din interior, mai ales din rândurile organizaţiei de tineret, referitoare la stilul autoritar al conducerii partidului (cu puţin timp în urmă au fost excluşi din PNŢCD tinerii Anca Cernea şi Marius Bostan). Atmosfera normală în care au avut loc dezbaterile şi mai ales adoptarea Statutului în forma dorită de conducerea PNŢCD vor fi considerate drept o nouă victorie a seniorilor din acest partid. Noul Statut prevede ca preşedintele partidului să fie ales de congres, prim-vicepreşedintele şi secretarul-general de Delegaţia Permanentă, iar preşedinţii de filiale de către comitetele judeţene. Restricţiile în ceea ce priveşte admiterea în partid se menţin la „foştii membri ai guvernelor totalitare şi fosta nomenclatură remunerată a PCR”; „foştii componenţi ai aparatului de represiune al dictaturilor, vinovaţi de crime şi abuzuri”; „persoanele care prin colaborarea lor cu dictaturile au contribuit la dezastrul României”.
– Cluj-Napoca. La cel de al IV-lea Congres al U.D.M.R. cele mai importante probleme supuse atenţiei sunt declaraţia asupra proiectului de Lege a învăţământului, aflat în dezbaterea Parlamentului, principiile de bază ale programului U.D.M.R. şi alegerea noului preşedinte al Uniunii. În urma votului Markó Béla este ales preşedinte, el fiind net preferat (226 voturi) celorlalţi doi candidaţi la înalta funcţie – Kónya Hamar Sandor (57 voturi) şi Imre Borbély (51 voturi; candidat susţinut de Lázlo Tökés). Dacă alegerea preşedintelui U.D.M.R. poate fi considerată o victorie a moderaţiilor Uniunii, Congresul în ansamblul său a înregistrat şi multe momente de ofensivă a radicalilor. Proiectul de Lege a învăţământului a fost etichetat drept expresia curentului totalitarist a majorităţii parlamentare, minoritatea maghiară a fost definită prin formula comunitate naţională maghiară autonomă, s-au făcut referiri la nedreptul Tratat de la Trianon ale cărui efecte ar trebui anihilate, s-a afirmat că UDMR este un stat în stat, s-a adoptat o declaraţie prin care se cere Congresului SUA să revizuiască statutul acordat României privind clauza naţiunii celei mai favorizate. Toate acestea şi multe altele au făcut ca numeroşi oameni politici, alţii decât cei aparţinând minorităţii maghiare, să aducă critici vehemente ideilor vehiculate la Congres şi documentelor adoptate.