Comemorăm, comemorăm…

7 decembrie 1992. În Senat, Szabó Karoly afirmă că la Cluj s-a comis profanarea unui monument istoric, respectiv a statuii lui Matei Corvin, căreia i s-a ataşat plăcuţa cu citatul lui Iorga. La 6 decembrie, la Consiliul Delegaţilor UDMR, s-a ajuns la concluzis că problema plăcuţelor de pe statuia lui Matei Corvin, considerată de mare importanţă, trebuie să fie rezolvată de organisme internaţionale (UNESCO, Parlamentul Europei) în cazul în care forurile competente din ţară nu reacţionează la apelurile UDMR.

8 decembrie 1992. În cursul unei vizite la Washington, Adrian Dohotaru, subsecretar de stat la Ministerul de Externe, îşi afirmă speranţa că România se va uni cu Moldova în aproximativ 8 ani. Afirmaţia provoacă nervozitatea unor cercuri politice din Chişinău, iar Mircea Snegur ţine să pună lucrurile la punct printr-o replica tăioasă: „succesul unirii sau reîntregirii nu poate fi forţat în aşa mod cum se exprimă demnitarii români“. Demnitarul moldovean se pronunţă încă o dată ferm pentru independenţa Republicii Moldova, iar declaraţiile din categoria celei pe care o combate nu au, în opinia sa, alte consecinţe decât destabilizarea situaţiei în Moldova.

– Grupul pentru Reformă Morală şi Politică a PNL reia ofensiva. Ca efect al unei scrisori deschise, acesta reuşeşte să convoace şedinţa extraordinară a Biroului Executiv al PNL. Membrii grupului, la care au aderat Ioana Brătianu şi Constantin Bălăceanu Stolnici, îl acuză pe Radu Câmpeanu pentru toate greşelile care au compromis partidul şi avertizează că vor cere Conferinţei Naţionale îndepărtarea de la conducere a celui pe care îl consideră vinovat de falimentul liberalilor.

9 decembrie 1992. Grevă generală a tipografilor în mai multe oraşe. Liderii Uniunii Sindicatelor Tipografilor din Bucureşti acuză guvernanţii pentru nepăsarea cu care au tratat revendicările membrilor breslei. În pofida unor comunicate guvernamentale transmise la radio şi din care rezultă că s-a căzut de acord asupra unor revendicări (retehnologizare, acordarea unor linii de credit extern, scutirea de anumite taxe, protejarea poligrafiei de către stat, ca patron unic, mărirea salariilor) nu s-a rezolvat nimic, iar Guvernul Văcăroiu pare şi mai indiferent la cererile tipografilor. În consecinţă, la 10 decembrie, ziarele vor fi în pericol de a nu apărea.

10 – 11 decembrie 1992. Mugurel Florescu, şeful Procuraturii Militare, prezintă primul Raport al acestei instituţii în legătură cu evenimentele din decembrie ’89: 1 104 persoane decedate din care 160 până la 22 decembrie, 3 321 răniţi din care 1 107 până 1a 22 decembrie, 1 218 dosare nesoluţionate, 1 873 suspecţi cercetaţi, din care 1 024 militari şi 121 inculpaţi trimişi în judecată din care 35 din aparatul central de partid şi de stat, 2 din aparatul local de partid, 1 ofiţer MApN, 73 ofiţeri MI, 7 subofiţeri MI şi 3 civili. Ritmul lent al cercetărilor se explică, după opinia lui Mugurel Florescu, printr-o serie de dificultăţi cărora trebuie să le facă faţă organele de anche­tă: neînceperea cercetărilor la faţa locului, situaţia controversată a suspecţilor de terorism, necunoaşterea circumstanţelor reale şi concrete în care au fost ucise sau rănite persoanele, transparenţa actelor de urmărire penală şi nu în cele din urmă activitatea tot mai acaparantă datorată creşterii fenomenului infracţional.

14 decembrie 1992. Intervenţie de senzaţie în Senat. Corneliu Vadim Tudor citeşte o scrisoare semnată de doi maghiari prin care este avertizat că ţara se află în mare pericol. Americanii şi maghiarii, sprijiniţi din interior, au pus la punct un complot care vizează desprinderea Transilvaniei de România. Totul va începe prin declanşarea la 15 decembrie a războiului civil la Timişoara (sediul acestor manevre) sub pretextul comemorării Revoluţiei din decembrie ’89. Cu toată gravitatea impusă de moment, senatorul Corneliu Vadim Tudor cere scoaterea în afara legii a UDMR şi a Societăţii Timişoara.

16-17 decembrie 1992. Timişoara îşi comemorează Revoluţia din decembrie ’89. În oraş steagurile au fost arborate în bernă, au loc slujbe de pomenire, se depun coroane de flori în locurile unde au căzut victime. În expoziţiile deschise cu acest prilej, fotografiile, publicaţiile, documentele, mărturiile adunate evocă acele zile. În Calea Girocului se sfinţeşte monumentul ridicat în memoria celor arşi la crematoriul Cenuşa din Bucureşti. În Piaţa Maria timişorenii îşi amintesc de ceea ce au trăit cu trei ani în urmă, apoi pornesc într-un marş al libertăţii pe traseele urmate şi în decembrie ’89. În Piaţa Victoriei se adună din nou lume multă la mitingul ce are ca ge­neric „Comunismul s-a născut pe Neva şi va muri pe Bega“. Corneliu Coposu, prezent la Timişoara alături de alţi membri marcanţi ai Opoziţiei (a fost invitat şi Ion Iliescu, dar a preferat să-şi trimită doar reprezentanţii), a apreciat că „totul s-a petrecut în mod paşnic şi solemn“ în contradicţie cu ceea ce a prezis Corneliu Vadim Tudor.

– Tipografii îşi respectă avertismentul şi declanşează greva generală din cauza indiferenţei Guvernului faţă de pretenţiile lor. Multe publicaţii nu apar. România liberă apare totuşi, tipărită la o tipografie particulară. Într-un comunicat al ziarului se menţionează că ziariştii de la această publicaţie nu s-au desolidarizat de greviştii din tipografii, dar au căutat o soluţie pentru a nu-şi întrerupe apariţia, în primul rând fiindcă vor să-şi informeze cititorii fără întrerupere şi apoi fiindcă n-ar fi suportat uşor pagubele materiale produse de lipsa de pe piaţă a ziarului. Ziariştii de la această publicaţie şi nu numai ei se întreabă de ce s-a ales ca moment al grevei tocmai intervalul în care era aşteptată comemorarea Revoluţiei din decembrie ’89. Unii presupun că e vorba de o grevă creată artificial în scopuri politice. În urma unor tratative între reprezentanţii Guvernului şi ai tipografilor, greva încetează la 18 decembrie.

19 decembrie 1992. La Congresul Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Luptătorilor din Decembrie ’89, Ion Iliescu rosteşte o alocuţiune în care aduce „un cald omagiu luptătorilor aflaţi pe baricadele antidictatoriale din decembrie“, îndeamnă la unitate şi speră să se facă lumină şi în ceea ce priveşte cauza Revoluţiei.

(sursa foto: timpolis.ro)