Chiar și Lászlo Tökés face greva foamei

1 septembrie 1992. CDR decide ca fiecare candidat al coaliţiei la alegerile parlamentare să se considere automat demis în cazul în care s-ar descoperi că a fost lucrător sau colaborator al Securităţii, ori că a ocupat în regimul comunist funcţii ce intră în atingere cu punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara.

2 septembrie 1992. Lászlo Tökés declară greva foamei pe termen nedeterminat în clădirea Bisericii Reformate din Timişoara. El afirmă că doreşte să realizeze „o sinteză principială a celor petrecute în ţară din ’89 încoace“ şi cere dreptate pentru toate cauzele pe care le consideră nerezolvate, începând cu cele ale etniei sale şi continuând cu momentele decembrie ’89, 13 – 15 iunie ’90 etc.

2 – 3 septembrie 1992. Minisesiunea de toamnă (1 – 10 septembrie) începe în forţă în Camera Deputaţilor. După ce parlamentarii s-au luptat vitejeşte pentru repartiţia locurilor în structurile de conducere ale Camerelor, deputaţii reiau proiectul unei legi aprig controversate şi respinse în ultima zi a sesiunii anterioare: Legea privind măsurile premergătoare reglementării situaţiei juridice a unor imobile trecute în proprietatea statului după 6 martie 1945. Adoptată de deputaţi, Legea obligă Guvernul ca, la 6 luni după intrarea în vigoare, să propună Parlamentului un proiect de lege care să reglementeze situaţia juridică a acestor imobile ce trebuie să rămână neschimbată, în aşteptarea legii respective. În atmosfera încărcată, din cauza subiectului în discuţie, intervenţia deputatei Daniela Crăsnaru a fost urmărită cu atenţie şi recompensată cu aplauze: „Nomenclatura nu a putut fi niciodată definită de la această tribună; ei bine, nomenclatura din România e Liga chiriaşilor din vile. Să nu ne lăsăm induşi în eroare prin sentimentalisme. «Bieţii chiriaşi» nu sunt cei din bojdeuci, ci sunt cei din vile, animaţi de ură faţă de foştii proprietari, arzând de nerăbdare să devină ei proprietari. Această lege ar trebui votată de aceia dintre noi care sunt chiriaşi la bloc sau proprietari de apartamente la bloc, făcute prin CAR (împrumuturi n.n.)“.

3 septembrie 1992. La şedinţa extraordinară a Consiliului Naţional Coordonator al PDAR se adoptă, într-o atmosferă euforică, Mesajul electoral al partidului. Agrarienii promit electoratului să scoată România din criză şi s-o conducă spre prosperitate, ba chiar s-o transforme într-un mare exportator de produse agricole. Şi toate acestea în numai 2-3 ani şi numai prin efortul propriu de redresare a agriculturii. O asemenea perspectivă îi face pe agrarienii prezenţi la şedinţă să-l aplaude frenetic pe liderul lor, Victor Surdu. Purtat de valul de simpatie din interiorul partidului, Victor Surdu se aventurează într-un pelerinaj la troiţa din Piaţa Universităţii care trebuia să transforme un triumf local al partidului său, într-un triumf naţional. În Piaţa Universităţii Vic­tor Surdu are parte de un tratament pe care l-au cunoscut şi alţi importanţi oameni politici – este huiduit.

– Ion Iliescu dă publicităţii o scrisoare deschisă către Lászlo Tökés: „Avem cu siguranţă percepţii diferite asupra evenimentelor de la Târgu Mureş. Pentru mine este clar că evenimentele respective au fost stimulate din afară şi declanşate de venirea unor grupuri masive de mii de cetăţeni din Ungaria, care s-au comportat de o manieră incalificabilă în România“. „Politica în domeniul minorităţilor e alta decât o descrieţi dumneavoastră şi se situează la nivelul standardelor europene“. Preşedintele României semnalează şi combate contradicţiile din declaraţiile pastorului, dar în finalul scrisorii îl invită la o întrevedere. Lászlo Tökés declară că scrisoarea lui Ion Iliescu îl onorează, dar nu-l poate convinge să renunţe la greva foamei, ci îl predispune doar la analiza contradicţiilor scrisorii. Invitaţia la dialog făcută de preşedintele ţării primeşte următorul răspuns: „Fiind în greva foamei Iliescu ştie că nu mă pot deplasa, dar primesc cu plăcere orice oaspete“. Ulterior pastorul va refuza să-l întâlnească pe Ion Iliescu, pentru că nu i-au convenit unele afirmaţii făcute de acesta la postul de radio BBC.

Sursa foto: amosnews.ro

4 septembrie 1992. Mesajul lui Corneliu Vadim Tudor către Lászlo Tökés: „Animat de sentimente umaniste, am expediat astăzi, la reşedinţa actuală a domnului Tökés, un pachet conţinând alimente în valoare de 10 000 lei, precum şi o biblie ortodoxă, în speranţa că nu-l va mai mânia pe Dumnezeu”. Inginerul Victor Doru Fuior, din Sibiu, declară greva foamei împotriva atitudinii lui Tökés, a cărui activitate o consideră antiromânească şi antinaţională. Inginerul Fuior intenţionează să rămână în greva foamei mai mult cu o zi decât Lászlo Tökés.

– Unul dintre cele 8 rapoarte întocmite de comisiile parlamentare de cercetare a cazurilor de corupţie (casele repartizate nomenclaturii, utilizarea unor fonduri bugetare, cazul Airbus, fondurile contului Libertatea etc.) se ocupă de identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi. Deşi comisia nu a localizat aceste fonduri, a emis ipoteza că o parte din ele ar putea fi depozitate în conturile a patru bănci străine care au filiale sau sucursale la Bucureşti. Membrii comisiei invocă lipsa de sprijin din partea Guvernului (este citat Theodor Stolojan care a afirmat că tentativa de a recupera aceste fonduri este „o aiureală“), atât pentru comisia senatorială condusă de Dragoş Luchian (FDSN) cât şi pentru cea înfiinţată în august 1990, condusă de Ion M. Anghel, din Ministerul de Externe şi având membri din Procuratură, Ministerul de Justiţie, MI, MApN. Una dintre concluziile comisiei este că „descoperirea fondurilor deturnate de Ceauşescu s-a abordat «de ochii lumii» fără nici o convingere şi seriozitate din partea Guvernului”.