Domnița Ștefănescu
Pe măsură ce se consumă timpul campaniei electorale şi creşte numărul întâmplărilor pitoreşti, electoratul începe să fie tot mai preocupat, nu atât de viitorul ţării decis prin alegeri, cât de câştigătorii competiţiei pe care o urmăresc şi o susţin ca pe o competiţie sportivă de interes naţional cu posibile reverberaţii internaţionale. Primează nerăbdarea de a ghici cine va urca pe podium în acordurile imnului naţional. Se dau publicităţii tot mai multe sondaje de opinie, toată lumea face supoziţii, iar personalităţile zilei sunt invitate să le facă publice, se organizează concursuri, se fac pariuri etc. Ca în toate momentele postdecembriste de răscruce ale ţării este consultat oracolul Brucan. Politologul prevede o formulă politică de coabitare (ca în Franţa), cu Iliescu preşedinte şi un guvern de coaliţie condus de un prim-ministru al CDR. Ziarul Adevărul propune concursul „Oracol electoral“, prin care cititorii sunt invitaţi să trimită la redacţie previziunile lor în legătură cu rezultatul alegerilor, urmând ca acela care se va apropia cel mai mult de rezultatele comunicate de BEC să primească nu doar diploma „Politologul necunoscut“, ci şi ultimul tip de Peugeot (106 XN), din care niciun exemplar nu intrase în ţară până la data concursului. Un asemenea concurs, destul de costisitor, avea nevoie de un sponsor, care putea fi un participant la cursa electorală interesat să câştige rapid simpatia alegătorilor. Şi-a oferit serviciile de sponsor pentru acest concurs tânărul şi nărăvaşul NPL. Alături de previziunile optimiste, cu semnificaţia unor jocuri distractive de vacanţă, apar şi previziunile sumbre (Adrian Severin – „în septembrie riscăm o mineriadă electorală“; Adrian Vilău – „Orice e posibil în ţara asta unde un preşedinte face ce vrea el”) sau anticipările făcute cu metodele ştiinţifice ale instituţiilor specializate în sondarea opiniei publice.“ Cu puţin timp înainte de ziua alegerilor, IRSOP comunică rezultatele unei anchete de opinie: va fi o luptă strânsă între FDSN (25%) şi CDR (24%), pe de o parte, şi între Ion Iliescu (38%) şi Emil Constantinescu (31%), pe de altă parte.
În centrul atenţiei alegătorilor se plasează candidaţii la președinție. Unele sondaje de opinie îl situează pe locul întâi în ierarhia preferinţelor pe Ion Iliescu, iar altele pe Emil Constantinescu. Urmează Gheorghe Funar, Caius Traian Dragomir, Ioan Mânzatu şi Mircea Druc.
ION ILIESCU. Sigla care îl reprezintă pe preşedintele ţării în campanie electorală e formată din trei trandafiri învăluiţi în tricolorul naţional. Asemănarea cu sigla FDSN se datorează unor convingeri comune cu această formaţiune politică recent înfiinţată. FDSN, PUSD şi Partidul Socialist Democrat Român, îl susţin în alegeri. (Ion Iliescu însuşi explică de ce preferă cei trei trandafiri ai FDSN în locul trandafirului solitar al FSN: „Simbolul electoral al FSN, sub care s-au obţinut altădată victorii, este acum otrăvit“. FSN se pronunţă la rândul său în legătură cu simbolul electoral al FDSN: „Cei trei trandafiri FDSN sunt Marx, Engels şi Lenin“, iar sursa de inspiraţie în alegerea lor este coperta publicaţiei Munca de partid din 9 martie 1980.) Sloganul electoral cel mai la îndemână pentru Ion Iliescu: „Cred în schimbarea în bine a României“.
Ce promite alegătorilor? Ceea ce promite şi FDSN, cu unele nuanţări şi accente proprii: drumul spre democraţie e ireversibil, ne vom îndrepta către economia socială de piaţă în condiţiile unei protecţii sociale deplin asigurate, preşedintele însuşi intenţionând să propună Parlamentului un plan minimal de redresare economică a ţării în favoarea protecţiei pentru muncitori şi alte categorii de salariaţi, se va ajunge la reunirea tuturor forţelor constructive ale ţării, va fi un preşedinte al tuturor românilor.
În campania electorală Ion Iliescu s-a deplasat în multe localităţi din ţară (Reşiţa, Suceava, Alba, Călăraşi – Combinatul siderurgic, Teatrul popular, unde dovezile de simpatie au fost contracarate de manifestări antiprezidențiale, Staţiunea de Cercetări Agricole Fundulea etc.), a vizitat unităţi industriale şi agricole, a ţinut cuvântări în cadrul unor adunări populare, a dat interviuri, a participat la conferinţe de presă.
Cum îl văd susţinătorii? Biroul de presă „Campania electorală Ion Iliescu“ consideră ca principale atuuri ale candidatului onestitatea, consecvenţa acţiunilor pentru schimbarea în bine a României. Admiratorii îl cred cinstit, iubit şi stimat de popor, tolerant, dornic să realizeze reconcilierea naţională şi să ducă o politică a transparenţei, omul politic care se bucură de cea mai mare credibilitate.
Ce îi reproşează adversarii? A tăcut la Congresul al XIII-lea când Constantin Pârvulescu l-a acuzat pe Nicolae Ceauşescu, a tăcut tocmai el care se considera opozant al dictatorului. A coordonat represiunea împotriva studenţilor protestatari, în Bucureşti, în 24 şi 25 decembrie 1968. A convocat o şedinţă de prelucrare a acestora la Centrul Universitar Bucureşti la care au mai participat Cornel Pacoste, Ion Traian Ştefănescu şi Dan Marţian. Cultivă lipsa de transparenţă în viaţa politică. A fost prea tolerant faţă de Petre Roman pe care nu l-a revocat constituţional. A greşit în alegerea sfetnicilor prezidenţiali. I-a insultat pe demonstranţii din Piaţa Universităţii. A acţionat duşmănos faţă de Proclamaţia de la Timişoara. Se înclină lui Lászlo Tökés care îşi bate joc de el. N-a făcut nimic pentru a impune adevărul despre evenimentele din decembrie 1989 şi 13-15 iunie 1990. Tolerează şi chiar încurajează menţinerea sau refacerea structurilor vechiului regim, i-a protejat şi îi protejează pe vechii activişti de partid şi pe lucrătorii fostei Securităţi, împiedică aplicarea legilor ţării. Uită să spună ce a făcut din ce a promis. A fost şi a rămas omul Moscovei şi adeptul comunismului (acuzaţie combătută de Ion Iliescu). Caius Traian Dragomir îi propune lui Ion Iliescu să-şi ia concediu fără plată în perioada campaniei electorale.
Imagine de pe wall-street.ro
