„Basme” din campania electorală (3)

MIRCEA DRUC. Născut la 27 iulie 1941 într-un sat din Judeţul Bălţi. Absolvent al Facultăţii de limbi străine din Sankt-­Petersburg. A mai urmat cursuri economice şi de psihologie şi cursuri postuniversitare la Institutul pentru America Latină din Moscova. Autor al unor lucruri științifice în domeniul manage­mentului şi al psihologiei managementului. A fost destituit din motive politice din postul de profesor la Institutul Politehnic din Chişinău, apoi a lucrat 10 ani în producţie la un Combinat de materiale de construcţii din Moscova. După 1985 s-a întors la Moscova, a fost ales în martie 1989 deputat în Sovietul Suprem al RS Moldova din partea Frontului Popular din Moldova, iar la 25 mai 1990 Parlamentul din Chişinău l-a numit prim-ministru, funcţie din care a fost demis doar peste un an. La al treilea Congres al Frontului Popular Creştin şi Democrat din Moldova a fost ales lider (februarie 1992), după ce fusese desemnat preşedinte al Consiliului Naţional al Reîntregirii, de la Iaşi (24 ianuarie 1992). În iunie 1992, dobândeşte cetăţenia română şi acceptă propunerea de a candida la alegerile prezidenţiale din partea MER, păstrându-şi statutul de candidat independent.

Candidatura lui Mircea Druc a fost contestată, a fost acuzat că este monarhist, KGB-ist, gardist, comunist, satelit al CDR. „România are nevoie de un preşedinte independent şi echidistant“, declară Mircea Druc în campania electorală şi promite să fie un astfel de preşedinte a cărui primă victorie poli­tică ar fi reîntregirea ţării: „Dacă voi învinge, consideraţi că unirea este înfăptuită”. Apoi printr-o politică bazată pe francheţe şi adevăr va face ca ţara „să fie hrănită, îmbrăcată, fiecare familie să aibă un acoperiş deasupra capului, să existe medicamente pentru spitale. După aceea facem lucruri mari. Producem valori materiale, valori spirituale”.

Sursa foto: jurnalul.ro

Nu numai cei 6 candidaţi la preşedinţie îşi au susţinătorii lor, ci şi alte personalităţi ce n-au reuşit să se înscrie în cursa electorală şi chiar Nicolae Ceauşescu. În judeţul Prahova, la intrările în mai multe comune au fost agăţate de copaci, de preferinţă tei sau plopi, portrete ale defunctului dictator, flancate de steaguri roşii. La Piatra Neamţ pe panourile electorale cu chipurile candidaţilor la preşedinţie a apărut şi chipul binecunoscut al lui Nicolae Ceauşescu.

De mici incidente nedorite au parte toate partidele; pancarte ale FDSN sunt incendiate, peste chipul lui Ion Iliescu se lipesc afişe electorale ale CDR care nu este nici ea scutită de dovezile concrete ale antipatiei unor segmente ale electoratului. Somptuosul sediu al FSN din Bucureşti (Aleea Modrogan) a fost jefuit de câteva ori, iar unor parlamentari FSN li s-au sustras bani şi, aşa cum au susţinut păgubiţii, documente compromiţătoare pentru Ion Iliescu. Doi membri ai PUSD au fost arestaţi în timp ce lipeau afişe electorale pe panourile special amenajate din centrul Bucureştiului. Poliţia le-a amintit că în locul respectiv nu era voie să se lipească afişe. „Să ne dea domnul ministru Babiuc înapoi măcar aracetul, bidineaua şi afişele“ – negocia cu poliţiştii Nicolae Dide, în calitatea lui de membru al conducerii PUSD.

Biroul Electoral Central (condus de Paul Florea, compus şi din 14 reprezentanţi ai partidelor politice) a fost cauza multor nemulţumiri. La 2 septembrie, 10 organizaţii (LADO, Prodemocraţia, Comitetul Helsinki, Liga Naţională a Luptătorilor din Decem­brie ’89, Asociaţia „16-21 Decembrie ’89”, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România etc.) cer să li se accepte listele pentru acreditarea observatorilor proprii.

În afară de observatorii interni, şi-au mai oferit serviciile 11 organizaţii internaţionale. Către sfârşitul campaniei electorale mulţi se declară dezamăgiţi de evoluţiile candidaţilor. Corneliu Coposu o consideră „un concurs de înjurături, nu o luptă a programelor“.

Ca şi candidaţii la preşedinţie, partidele au găsit cele mai diverse argumente pentru a-şi compromite adversarii. FSN acuză CDR că s-a inspirat din programul său de unde a preluat concepţia privind politica de privatizare. Ulm Spineanu, de la PNŢCD, încearcă să demonstreze că nu poate fi nicio legătură între conceptul de privatizare directă propus de CDR şi cel de privatizare indirectă susţinut de FSN. Ion Iliescu declară că CDR înseamnă de fapt PNŢCD, chiar dacă alianţa cuprinde 16 formaţiuni politice şi că, dacă Opoziţia va câştiga alegerile, va instaura monarhia, îi va reîmproprietări pe marii moşieri, lăsându-i pe ţărani fără pământuri şi îi va repune în drepturi pe marii proprietari din industrie ceea ce va duce la un şomaj de masă şi la sărăcirea populaţiei.

Candidaţii Opoziţiei susţin că, dacă va câştiga FDSN, se vor reface structurile comuniste, se va pune frână reformelor şi democratizării ţării şi vom rata şansa de integrare în organismele democratice europene şi americane.

Imagine cover de pe biography.com