„Am avut Ienăchiță Văcărescu, avem Văcaru și Văcăroiu”

30 octombrie 1992. Camerele reunite ale Parlamentului primesc jurământul preşedintelui României, Ion Iliescu.

31 octombrie 1992. Activitate febrilă în tabăra liberală. La adunarea generală a Delegaţiei Permanente a PNL, liberalii lui Câmpeanu îşi evaluează eşecul în alegeri şi stabilesc răspunderile. După ce se invocă factori negativi obiectivi se găsesc şi ţapi ispăşitori: I.V.Săndulescu, Mircea Ionescu Quintus care îşi şi dau demisia din conducerea partidului şi ministrul George Danielescu ce părăseşte imediat adunarea. Chiar dacă şi-au explicat înfrângerile prin acţiunea unor factori obiectivi, liberalii fiind doar între ei – presa n-a avut acces – şi-au făcut şi reproşuri:

– intrarea în CDR pentru alegerile locale.

– ieşirea din CDR motivată de unii lideri prin riscul trans­formării CDR într-un megapartid, ceea ce ar fi condus la mari nemulţumiri printre membrii şi simpatizanţii partidului. Radu Ciuceanu, secretar general al PNL, afirmă: „Am călcat în două mari gropi: intrarea în Convenţie şi ieşirea din Convenţie“.

– propunerea candidaturii la preşedinţie a regelui Mihai, fără consultarea acestuia în prealabil.

– participarea la guvernare în cabinetul Stolojan, interpretată ca o tentativă de cauţionare a sistemului neocomunist, amintind de participarea disidenţilor liberali conduşi de Gh. Tătărescu la Guvernul din 1945.

– zvonul unei înţelegeri între Ion Iliescu şi Radu Câmpeanu, intermediată de Radu Ciuceanu.

La adunarea generală s-a mai examinat şi oportunitatea unirii cu NPL şi cu alţi liberali din celelalte partide.

– Pe de altă parte, PNLCD cheamă la unitatea liberalilor. Vintilă I. Brătianu îi îndeamnă pe toţi cei care conduc organizaţiile PNL din ţară şi din Capitală să adere la PNLCD în scopul refacerii mişcării liberale considerând, desigur, că PNLCD este singura forţă capabilă să refacă adevărata mişcare liberală.

4 noiembrie 1992. La Palatul Cotroceni Ion Iliescu anunţă: „A sosit ora H!“, adică ora la care toată lumea va afla numele noului prim-­ministru: Nicolae Văcăroiu. Nimeni nu-l prea cunoaşte, dar Ion Iliescu îl prezintă: om al reformei, cu disponibilităţi pentru dia­log, cu temeinice cunoştinţe în domeniul macroeconomic şi al mecanismelor economiei de piaţă. (Nicolae Văcăroiu – Născut la 5 noiembrie 1943 în oraşul Bolgrad-Basarabia, în familia unui ceferist. Absolvent al Facultăţii de finanţe-credit a Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti – 1964. A lucrat la Comitetul de Stat al Planificării, promovând până la funcţia de director al Direcţiei de sinteză economico-financiară. A fost şi cadru didactic asociat la Academia de Studii Economice şi la Universitatea Bucureşti. În 1990 a ajuns în funcţia de ministru-adjunct la Ministerul Economiei Naţionale, apoi şef al Departamentului de preţuri, secretar de stat şi şef al Departamentului de impozite şi taxe din Ministerul Finanţelor. A coordonat reforma în domeniul fiscalităţii, a lucrat la introducerea TVA, a făcut parte din echipa de specialişti care a purtat tratative cu FMI, Banca Mondială şi alte organisme financiare internaţionale.)

Primele declaraţii făcute presei: „Nu sunt membru FDSN, nu sunt membru al niciunui partid. Nu mă deranjează să fiu un prim-ministru de sacrificiu, nu ţin la scaun. Sunt un specialist, nu un politician“. „Eu sunt pentru întărirea controlului statului, în special în ceea ce priveşte modul de gestionare a averii sale. Poporul a muncit pentru această proprietate şi trebuie să eliminăm abuzurile în distrugerea ei.“ Încă din prima zi, prim-ministrul pronunţă apăsat cuvântul reformă, ale cărei legi – după cum afirmă – corectate şi aplicate sistematic, vor consolida reforma şi îi vor da coerenţă, o vor adapta realităţilor economiei româneşti în condiţiile unei serioase protecţii sociale.

Reactii la numirea primului-ministru:

Theodor Stolojan: „E un om deosebit. Am lucrat foarte mult împreună când dânsul lucra în Comitetul de Stat al Planificării (CSP), iar eu în Ministerul Finanţelor.“ În legătură cu aplicarea în continuare a reformei, fostul premier declară că are încredere în noul prim-ministru şi că poate pleca „foarte liniştit.“

Oliviu Gherman: „Aşteptam ca în România, în sfârşit, să existe o gândire economică coerentă. În ce priveşte sprijinul din partea celorlalte partide, avem două varlante – ori înţelegem politica în spiritul anilor ’20, ori în spiritul anului ’92.“

Petre Roman: „Nu-i o personalitate politică. Problema cen­trală este dacă, asumându-şi pe deplin politicile şi instrumentele economiei de piaţă, reuşeşte să-şi redreseze autoritatea guvernului asupra sectoarelor economice şi financiare.”

Corneliu Coposu: „Noi nu susţinem un guvern de tehno­craţi. S-ar putea să se îmbrace în haina FDSN-ului. Noi am promis că vom susţine un guvern omogen politic al FDSN.“

Horia Rusu: „Consider că încercarea de a depolitiza politicul care s-a făcut acum va avea consecinţe extrem de grave asupra societăţii noastre în viitor. Actul de guvernare este un act politic.“

Corneliu Vadim Tudor: „Mă bucur că domnul Ion Iliescu a respectat ceea ce l-am rugat noi, adică să pună un gospodar. Din păcate, nu ştie mai nimeni ceva despre noul prim-ministru (…) Până acum, de vreo trei ani, la vremuri mari am avut oameni mici… Să dea Dumnezeu să avem la vremuri mari oameni mari“. „Am avut Ienăchiţă Văcărescu, avem Văcaru şi Văcăroiu.“

Adrian Năstase: „Este un prim-ministru care se adresează omului de pe stradă.”

Gheorghe Funar: „Este îngrijorător că persoana desemnată să formeze noul guvern este un independent şi fiind independent riscăm să ne conducă la aceleaşi efecte în politica pe care o va adopta ca şi Guvernul Stolojan.”

Eugen Dijmărescu: „Un bun specialist în taxe şi impozite; dar nu vreau să spun că aceasta prevesteşte ceva.“

Sergiu Cunescu: „Nu ştiu dacă îl vom susţine pe primul-ministru. Trebuie mai întâi să vedem care este formaţia şi după aceea vom lua o decizie.“

Sursa foto: asapteadimensiune.ro