Alte măști, aceeași față! (2)

19 – 20 octombrie 1992. La Palatul Cotroceni au loc consultări între liderii formaţiunilor politice reprezentate în Parlament, în vederea alcătuirii guvernului; Oliviu Gherman găseşte oportun un guvern de larg spectru politic. Adrian Năstase ar dori un pact politic cu partidele reprezentate în Parlament, atât în ceea ce priveşte continuarea reformei, cât şi în ce priveşte guvernarea. Ion Diaconescu crede că e greu de realizat un guvern de uniune naţională şi că partidul învingător trebuie să-şi asume răspunderea guvernării. Petre Roman propune ca partidul care a câştigat cel mai mare număr de voturi să guverneze singur şi să-şi respecte promisiunile făcute în campania electorală. Cât despre pactul social, acesta ar fi posibil doar dacă FDSN ar prezenta un program acceptabil de continuare a reformei.

22 octombrie 1992. În Camera Deputaţilor, Comisia de validare a mandatelor de deputaţi respinge contestaţia PDAR în care se cerea o verificare a voturilor nule ce ar fi putut ajuta acest partid să depăşească pragul de 3% necesar reprezentării în Cameră. PDAR mai avea nevoie doar de vreo 120 de voturi.

La Senat, Dumitru Popescu-Necşeşti (PNLCD) cere invalidarea mandatelor lui Corneliu Vadim Tudor (pentru propa­gandă şovină şi ură de rasă), Adrian Păunescu (n-a ieşit din PCR) şi Ştefan David (a fost şeful Securităţii din Caraş Severin). Cei vizaţi se apără. Corneliu Vadim Tudor ameninţă. Adrian Păunescu încearcă să demonstreze că Securitatea a avut şi oameni cărora românii le datorează enorm şi că el însuşi a fost urmărit de Securitate şi a avut permanent spirit critic la adresa vechiului regim. Ioan Alexandru speră să calmeze spiritele şi îi ridică în picioare pe senatori pentru a spune o rugăciune.

23 octombrie 1992. Emil Constantinescu face un Apel la solidarizarea tuturor forţelor interne şi externe pentru a convinge forurile competente din SUA să revină asupra deciziei de a amâna acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României.

24 – 25 octombrie 1992. La lucrările Consiliului Naţional al Delegaţilor UDMR, Katona Adam propune să se pună în discuţie la preşedinţie problema autodeterminării. Lászlo Tökés merge mai departe şi înscrie propunerea lui Katona Adam în Declaraţia UDMR privind problema naţională, în care se invocă autonomia comunităţilor etnice şi religioase, autoadministrarea pe baza principiului autonomiei comunitare. Partidele politice reacţionează prompt. PUNR consideră că suntem în faţa unui act anticonstituţional. FSN aminteşte că minoritatea maghiară face parte din naţiunea română, iar PNLAT constată că se folosesc termeni inexistenţi în dreptul internaţional. La 29 octombrie Senatul ia în discuţie pretenţiile UDMR, care sunt combătute cu argumente forte de numeroşi senatori. Reacţia UDMR provoacă nedumerire şi nervozitate. Verestóy Attila vrea să impună ideea că propunerea UDMR a fost înţeleasă greşit, că maghiarii nu doresc decât să se respecte prevederile constituţionale şi cele cuprinse în Legea administraţiei locale, iar despre autonomie teritorială nici nu a fost vorba.

28 octombrie 1992. În Parlament se definitivează structurile de conducere. Adrian Năstase l-a învins pe Victor Babiuc în confruntarea pentru preşedinţia Camerei Deputaţilor. Vicepreşedinţii Camerei: Dan Marţian, Ion Raţiu, Radu Berceanu, Ioan Gavra. Secretari: Ionel Roman, Alexandru Kónya-Hamar, Mircea Muşat, Gheorghe Toduţ. Chestori: Emil Stoica, Sorin Lepşa. La Senat Oliviu Gherman a câştigat preşedinţia, învingându-l pe candidatul CDR – Emil Tocaci. Vicepreşedinţi: Dan Mircea Popescu, Ioan Lup, Eugen Dijmărescu, Adrian Moţiu. Secretari: Mihai Matetovici, Kozsokár Gábor, Ioan Păun Otiman, Corneliu Vadim Tudor. Chestori: Doru Ioan Tărăcilă, Paul Popescu.

– Conferinţă de presă cu participarea unor membri din conducerea partidelor de opoziţie (Adrian Severin, Dinu Patriciu, Ion Diaconescu, Călin Anastasiu, Sergiu Cunescu) cu o temă la ordinea zilei: negocierile FDSN în vederea formării Guvernului. Toţi cei prezenţi comunică ziariştilor decizia lor de a nu participa la guvernare pentru că FDSN, negociind de pe poziţii de forţă, ar fi ignorat condiţiile puse de Opoziţie şi pe care aceasta le con­sideră obligatorii: 1) Absenţa dintr-o eventuală coaliţie a PSM şi PRM. Despre aceste formaţiuni pe care Opoziţia le consideră extremiste Dan Marţian a afirmat că trebuie atrase la guvernare „pentru a le democratiza“. 2) Existenţa unui program de continuare a reformei şi democratizării în concordanţă cu programele Opoziţiei. În ceea ce priveşte pactul politic pe care FDSN îl propune partidelor ce nu vor participa la guvernare, Ion Diaconescu este de părere că acceptarea acestui pact ar anihila Opoziţia şi ar aduce prejudicii ideii de democraţie.

Sursa foto: onlinestudent.ro