Alianța civic – liberală „Liberalii”

17 – 18 iulie 1994. William Perry, ministrul american al Apărării vizitează România în cadrul unui turneu în câteva ţări din sudul şi estul Europei (Bulgaria, Macedonia, Grecia, Albania, Turcia, Croaţia şi Italia). Intenţia administraţiei americane este să dea un semn de încurajare ţărilor foste comuniste care au ales calea democraţiei şi, eventual, să demonstreze că interesul SUA pentru Europa nu se mai opreşte la graniţa cu Ungaria. William Perry va avea întâlniri cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, miniştri şi oameni politici români.

18 iulie 1994. Valentin Gabrielescu anunţă că PNŢCD con­sideră necesar să se păstreze grila electorală a CDR, de la alegerile din 1992. Senatorul ţărănist apreciază că adevărata pondere a PNŢCD în CDR este de 50% şi, în consecinţă, acest partid nu poate accepta să fie egal cu măruntele şi numeroasele partide liberale sau de altă orientare care suferă de vedetism şi „au tulburat apele“ cu propunerile lor ridicole de restructurare a CDR. Dacă sunt nemulţumite şi au curajul să se afirme pe cont propriu, pot să se desprindă de CDR, dar, adaugă senatorul PNŢCD, „cine o face se sinucide politic”.

– PSM are mai multe motive să se simtă jignit de fratele mai mare PDSR. Cel mai serios motiv de nemulţumire este că, deşi toată lumea simte că bate din nou vânt de remaniere guvernamentală, PSM n-a fost consultat. Dacă ar fi fost consul­tat, ar fi spus că nu este de acord cu schimbarea unor demnitari din Ministerul Agriculturii, numai ca represalii faţă de PDAR.

19 iulie 1994. Comisia Ministerului Culturii aprobă efectuarea săpăturilor arheologice în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, cu condiţia să se asigure integritatea statuii lui Matei Corvin.

21 iulie 1994. PNL şi PAC semnează protocolul de constituire a Alianţei civic-liberale „Liberalii“. Articolul cinci al protocolului prevede că alianţa este accesibilă oricărui partid dispus să respecte principiile acestui document. Chiar dacă partidele componente ale Alianţei îşi păstrează identitatea, acţiunea finalizată a lui Mircea Ionescu Quintus şi Nicolae Manolescu creează un pre­cedent: trecerea de la discursul despre unirea liberalilor la unirea propriu-zisă. Momentul pe care toţi oamenii politici îl consideră important (protagoniştii îl declară chiar un moment istoric) nu este onorat şi de prezenţa celorlalţi lideri liberali care îl evaluează de la distanţă. (PNLCD, teoretic un partid care militează pentru reîntregirea liberalilor, s-a retras în ultima clipă de la tratativele cu PAC şi PNL.) La numai câteva ore după semnarea protocolului, AC ţine să atragă atenţia că nu are nicio legătură cu Alianţa civic-liberală şi că nu doreşte ca asemănarea numelor să creeze impresia greşită că ar exista o asemenea legătură. Unii comentatori politici consideră că apariţia Alianţei dovedeşte mai degrabă tendinţele centrifuge din interiorul CDR (care s-ar putea să nu câştige PNL, ci să piardă PAC), decât intenţia de coeziune a liberalilor. Deşi toţi liberalii par obsedaţi de mereu amânata lor unificare, gestul celor două partide este privit fie cu neîncredere, fie cu ironie. Dinu Patriciu consideră Alianţa libe­rală „o alianţă împotriva naturii”. Şi alţi liberali sau membri ai CDR s-au grăbit să pună etichete care fac ca într-adevăr viitorul Alianţei liberale sau al alianţelor liberale să rămână mai departe nesigur: „diversiune a puterii”, „spectacol politic reuşit”, „o abstracţiune fără suport doctrinar“.

– Parlamentul Republicii Moldova adoptă prin vot (81 pentru, 19 împotrivă) articolul 13 din Constituţie, conform căruia limba oficială a ţării este limba moldovenească.

22 iulie 1994. La Palatul Victoria, Mircea Coşea, preşedintele Consiliului pentru Coordonare, Strategie şi Reformă Economică, prezintă, mai întâi ziariştilor, proiectul Programului de privatizare în masă. Guvernul înţelege să acorde fiecărui cetăţean care a împlinit 18 ani o parte din patrimoniul naţional sub forma cuponului nominativ de privatizare în valoare de aproximativ un milion. Cu acest cupon, cetăţeanul român va putea deveni acţionar la una dintre întreprinderile propuse pentru privatizare. Astfel, Guvernul Văcăroiu lansează acţiunea „omul şi cuponul“ sau „omul şi milionul“, care îi găseşte pe români destul de sceptici în legătură cu şansele lor de a deveni cu adevărat milionari. Iniţiativa Guvernului va fi susţinută de aliaţii PDSR şi aspru criticată de Opoziţie (Adrian Severin – „cacealma politică şi un furt economic“).

27 iulie 1994. Pentru a-şi demonstra intransigenţa în legătură cu cazurile de corupţie, prim-ministrul îl destituie pe prefectul judeţului Dolj, Alexandru Tobă, de ale cărui abuzuri şi ilegalităţi s-a ocupat cu insistenţă ziarul Adevărul unde se afirmă că PDSR ştia cu ce se ocupa Tobă în Dolj, dar a încercat să muşamalizeze scandalul, manevră imposibilă datorită dezvăluirilor din paginile cotidianului. Mulţumit de această nouă victorie împotriva corupţiei, Adevărul (29 iulie) îşi regăseşte umorul chiar şi faţă de cazul Tobă: „După ce prefectul de Dolj, prof. univ. dr. Tobă Alexandru, şeful corupţiei din Craiova, a fost dat afară în urma anchetelor demascatoare din ziarul nostru, dl. Oliviu Gherman, vecinul lui de scară, a căzut pe gânduri, neştiind ce alt locatar să numească în funcţia administrativă nr. 1 din Bănie. «Să-l pun pe ăl’ de la ultimul etaj, să-l pun pe cel de la parter…» Nu ne facem griji, până la urmă domnul preşedinte al PDSR se va descurca: locuieşte într-un bloc bine dotat (cu cadre)“.

(sursa foto: monitorulcj.ro)