„Aleși pentru Infern”

30 iunie 1992. Îşi începe activitatea Curtea Constituţională cu următoarea echipă de judecători: Vasile Gionea – preşedinte, Mihai Constan­tinescu, Florin Bucur Vasilescu, Ioan Filipescu, Victor Dan Zlătescu, Ioan Muraru, Mikloş Fazekaş, Viorel Mihai Ciobanu şi Antonie Iorgovan.

1 iulie 1992. La Cotroceni Ion Iliescu se întâlneşte cu Alexandru Bârlădeanu, Dan Marţian şi liderii partidelor politice din Parlament pentru o consultare în legătură cu situaţia din Republica Moldova, care rămâne critică – separatiştii rusofoni susţinuti de Armata a 14-a îşi diversifică atacurile (Tighina şi împrejurimi) experimentând noi tipuri de arme.

În postul de prim-ministru al republicii Moldova, rămas liber prin demisia lui Valeriu Muravschi, este ales de Parlament Andrei Sangheli.

– Moldovei i se acordă clauza naţiunii celei mai favorizate de către SUA.

– Senatul american aprobă amendamentul (la un proiect de Lege în curs de dezbatere) introdus de Larry Pressler, prin care se consideră că SUA trebuie să îndemne Guvernul rus să retragă Armata a 14-a din Moldova. Prezenţa acesteia înseamnă violarea dreptului internaţional, a independenţei şi suveranităţii Moldovei.

Noul comandant al Armatei a 14-a, Aleksandr Lebed, e de părere că situaţia din Transnistria trebuie rezolvată de Rusia, Moldova şi Ucraina, adică fără România.

4 iulie 1992. Consiliul Naţional al Partidului Național Liberal Aripa Tânără (PNL-AT) ia în discuţie problema excluderii din partid a lui Radu Boroianu, Viorel Cataramă, Andrei Chiliman şi Radu Cojocaru. Ca urmare a acestei noi furtuni PNL-iste, Călin Popescu Tăriceanu îşi va prezenta, peste câteva zile, demisia din Comitetul Director al PNL-AT, şi din grupul parlamentar al acestui partid.

9 iulie 1992. Parlamentul a luat decizia de a discuta un proiect de lege privind constituirea unei comisii care să se ocupe de studierea dosarelor parlamentarilor aleşi la 20 mai 1990 şi aflate în arhivele fostei Securităţi. (În urma acestei propuneri a apărut refrenul fredonat în Parlament: „Foaie verde ca mărarul, mâine o să-ţi văd dosarul“.)

10 iulie 1992. Declaraţia Parlamentului României cu privire la conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova. Printre altele în declaraţie se cere Guvernului Rusiei să facă apel la intervenţia Consiliului de Securitate al ONU pentru reglementarea situaţiei din zonele afectate de conflict.

15 iulie 1992. Consiliul Suprem de Securitate de la Chişinău a aprobat proiectul unei Convenţii între Moldova şi Federaţia Rusă, privind principiile de bază ale reglementării paşnice a conflictului armat din raioanele de est ale ţării.

16 iulie 1992. La prima Şedinţă a Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), senatorul Titus Raveica (FDSN) este ales preşedinte al acestui important organism. „Aş prefera – declară Titus Raveica – să mă compătimiţi, nu să mă felicitaţi. Împreună cu cei zece colegi din Consiliu suntem aleşi pentru Infern (…). Vom încerca să colaborăm constructiv cu mass-media, nu să ne sfâşiem“. CNA îşi va începe activitatea efectiv la 20 iulie 1992, prima misiune fiind monitorizarea campaniei electorale. CNA a fost înfiinţat şi va funcţiona conform prevederilor din Legea audiovizualului (adoptată de Camerele Parlamentului la 13 mai 1992 şi publicată în Monitorul Oficial la 22 mai 1992) ca autoritate publică autonomă care eliberează licenţele de emisie şi monitorizează mediile audio-vizuale pentru a semnala şi combate încălcarea prevederilor legale.

18 iulie 1992. Moment de stupoare şi derută în lumea politică. Delegaţia Permanentă a PNL anunţă, prin Radu Câmpeanu, că partidul propune şi susţine candidatura la preşedinţia României a cetăţeanului Mihai de Hohenzollern, singurul care ar avea şansa de a-l concura cu succes pe Ion Iliescu. Propunerea n-a fost însă transmisă regelui – anunţă Radu Câmpeanu. Opţiunea e divers comentată, mulţi o consideră o bizarerie, o gafă politică. Unii republicani din FDSN şi din partidele aliate acestuia şi-o însuşesc ca pe o victorie personală şi declară că nici ei n-ar fi reuşit să dea o asemenea lovitură ideii de monarhie. Regele refuză oferta: „Nu pot fi nici candidatul unui partid şi nici cel al unei coaliţii (…). Con­sider că nu ar fi cinstit nici faţă de voi, nici faţă de propria mea conştiinţă, dacă m-aş folosi de procedura unei alegeri la preşedinţia republicii pentru a-mi înlesni reîntoarcerea pe tronul de pe care am fost alungat în 1947, printr-o lovitură de stat comunistă, comandată de o putere străină. Am toată încrederea atât în forţele religioase, civile şi sindicale, cât şi în partidele politice din România, că vor găsi formula revenirii mele în capul statului, ca Regele vostru legitim“. După replica regală, antimonarhiştii lansează ipoteza că regele se teme de o înfrângere în confruntarea cu Ion Iliescu. PAC califică propunerea PNL ca o crimă de lezmajestate.

22 iulie 1992. Moscova. Preşedinţii Elţîn şi Snegur semnează o Convenţie pentru reglementarea paşnică a conflictului din Transnistria, în prezenţa liderului separatiştilor transnistreni, Igor Smirnov. Documentul prevede şi respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, dar şi acordarea unui statut special (stabilit prin metode politice, inclusiv pe cale parlamentară) regiunilor nistrene.

23 iulie 1992. Prin decizia civilă nr. 37, Tribunalul Municipiului București (TMB) autorizează funcţionarea Noului Partid Liberal (NPL). Iniţiativa apariţiei a încă unui partid liberal aparţine grupului recent desprins din PNL-AT – Radu Boroianu, Viorel Cataramă, Andrei Chiliman, Radu Cojocaru, Călin Popescu Tăriceanu. Sigla partidului este un cocoş.

25 iulie 1992. FSN se pregăteşte pentru alegeri. La Braşov, la Convenţia Naţională Extraordinară, se stabileşte conduita poli­tică a partidului în campania electorală, se propun criteriile pentru desemnarea candidaturilor FSN în viitorul Parlament şi se pun în discuţie candidaturile pentru preşedinţie. În luna iunie 1992 Petre Roman a făcut publică hotărârea sa de a nu candida la preşedinţie, astfel încât în locul lui apar trei candidaturi: Victor Babiuc, Eugen Dijmărescu şi Caius Traian Dragomir. Balanţa înclină către Caius Traian Dragomir care va fi desemnat candidat al FSN la preşedinţia ţării.

– Conferinţa Naţională a PSM. Până să se ajungă la tema de interes imediat a prezenţei partidului în campania electorală şi în alegeri, PSM.-iştii aruncă o privire nostalgică în trecut. Punctele de vedere coincid până la a se realiza unanimitatea: deşi a făcut şi greşeli, PCR a asigurat României, în intervalul ’65-’89, o dezvoltare fără termen de comparaţie. Tot ce s-a petrecut în economie după ’89 e o catastrofă la care s-a ajuns prin loviturile pe care ni le-a rezervat Occidentul. Ianoş Fazekaş îi evocă şi pe foştii colegi de partid: „Dacă în ’90 l-am votat pe Iliescu, acum, dacă nu graţiază pe toţi tovarăşii noştri, să nu mai aştepte votul nostru“.

28 iulie 1992. Theodor Stolojan primeşte o delegaţie numeroasă a maghiarilor (nu lipsesc senatorii Kozsokár Gábor şi Verestóy Attila) din judeţele Harghita şi Covasna. Membrii delegaţiei îşi prezintă protestul faţă de numirea în cele două judeţe a unor prefecţi români, decizie căreia îi dau o semnificaţie politică de atentat la drepturile minorităţii maghiare. În consecinţă, repre­zentanţii maghiarilor cer să se revină asupra hotărârii respective şi avertizează că prezenţa prefecţilor români în Harghita şi Covasna va duce la tensionarea relaţiilor interetnice.

Imagine de pe zilnic.info