Domnița Ștefănescu25 ianuarie 1993. Numirea în funcţia de director general al RTVR a lui Paul Everac este considerată de către forţele politice ale opoziţiei încă o dovadă că procesul restauraţiei este în plină desfăşurare şi că puterea a urmărit şi a reuşit să-şi subordoneze această instituţie. Cei care-l susţin pe Paul Everac îl prezintă cu ocazia numirii în functie drept un scriitor important, cu un grad de independenţă faţă de vechiul regim, deci, omul potrivit la locul potrivit. Cei care nu-l susţin consideră că „Nu a existat hotărâre importantă a PCR sau a fostului CPEx, pe care dl. Paul Everac să nu o fi tradus imediat într-o piesă de teatru“ (Nicolae Manolescu).
26 ianuarie 1993. În şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului se dezbate componenţa delegaţiei parlamentare române la Consiliul Europei. Componenţa comisiei: Florea Dudiţă (FDSN – preşedintele comisiei de politică externă a Senatului), Dumitru Buzatu, Cristian Ionescu (FDSN), Valentin Gabrielescu (PNŢCD), Adrian Severin (FSN), Adrian Moţiu (PUNR), Adrian Păunescu (PSM), Frunda György (UDMR), Iuliu Ioan Furo (PRM), Vasile Iuliano (alte minorităţi).
1 februarie 1993. Bruxelles. Are loc ceremonia semnării Acordului european de asociere între CEE şi România. Partea română este reprezentată de premierul Nicolae Văcăroiu, ministrul de Externe Teodor Meleşcanu şi de alte personalităţi ale vieţii politice. După Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, România este prima ţară fostă comunistă care beneficiază de statutul de membru asociat al CEE pe care i-l conferă Acordul. Acest nou statut îi înlesneşte României relaţii mai strânse, pe toate planurile, cu ţările CEE, cooperare în procesul trecerii la economia de piaţă, crearea unui cadru mai favorabil integrării treptate în Comunitate.
15 februarie 1993. Deputatul de Gorj, Nicolae Mischie, împarte ziariştilor un protest al Biroului Executiv al organizaţiei judeţene Gorj a FDSN, în care se apreciază că atitudinea senatorului de Gorj FDSN, Vasile Văcaru, care a reclamat dispariţia din biroul său din teritoriu a sumei de 400 000 lei este „nesinceră şi jignitoare“ la adresa filialei de acolo, faţă de care Vasile Văcaru trebuie să manifeste „mai multă responsabilitate şi recunoştinţă“ pentru că acea organizaţie „l-a propulsat de două ori ca senator“. (Nicolae Mischie a fost acuzat de Vasile Văcaru că a intrat în biroul său, împrejurare în care i-au dispărut 400 000 lei, iar deputatul de Gorj a susţinut că a intrat în respectivul birou, dar în prezenţa unor martori.)
17 februarie 1993. Adunarea generală a Academiei Române aprobă prin vot revenirea, în grafia limbii române, la utilizarea lui â în interiorul cuvintelor şi a formei sunt (suntem, sunteţi), în conformitate cu hotărârile adoptate de Academia Română înainte de 1948. Unii academicieni şi, ulterior, specialişti şi oameni de cultură vor fi împotriva acestei hotărâri, iar cele două sisteme vor coexista în ortografie. Colectivul de cercetători de la Institutul de Filologie Română „Al. Philippide“ din Iaşi consideră, de exemplu, că s-a politizat complet discuţia asupra ortografiei, fără a oferi nici un argument real în legătură cu necesitatea scrierii prin două litere a unui sunet în cadrul unei ortografii întemeiate pe principiul fonetic. Un contraargument pentru reforma ortografiei este şi că Basarabia abia s-a obişnuit cu normele în vigoare.
17 – 18 februarie 1993. Bruxelles. Ion Iliescu vizitează sediul NATO şi Uniunea Europei Occidentale (UEO).
19 februarie 1993. Guvernul Văcăroiu şi-a definitivat programul intitulat Strategie de reformă economico-socială a programului de guvernare. Capitolele programului sunt consacrate protecţiei sociale, stabilizării şi restructurării economice, reformei sociale şi administrative. Pentru 1993 se preconizează o creştere economică zero, cu o scădere a nivelului de trai şi cu o rată a inflaţiei de 70%, urmând ca 1994 să aducă o creştere a nivelului de trai. Prioritatea momentului e considerată privatizarea, în 1993, 5-6% din proprietatea de stat se va transforma în proprietate particulară, adică 2 000 – 2 500 de întreprinderi mici şi mijlocii. Programul insistă asupra măsurilor de protecţie socială considerată componentă fundamentală a politicii economice a Guvernului.
19 – 20 februarie 1993. Liberalii din grupul lui Vintilă Brătianu, cei ce doreau fuzionarea cu PNLAT, au convocat Congresul PNLCD care a validat unirea cu PNLAT şi cu Grupul de Reformă Morală şi Politică din PNL într-o atmosferă de încredere în forţa şi viitorul liberalilor. Apare, în sfârşit, un partid rezultat din unirea liberalilor şi nu din divorţul lor. Noua formaţiune se numeşte Partidul Liberal. Ambiţia liberalilor reconciliaţi este de a forma un partid modern (poate o replică la PNL). Statutul a fost inspirat de modele englezeşti şi japoneze, funcţiile de conducere au fost ocupate prin autopropunere, iar structurile partidului reproduc structurile statului: Comitetul Director este executivul (Horia Rusu preşedinte executiv şi alţi opt membri – Dinu Patriciu, Valeriu Stoica, Ludovic Orban, Raymond Luca, Daniela Crăsnaru, Gheorghe Toduţ, Dinu Zamfirescu, Sorin Pantiş), Consiliul Naţional (Vintilă Brătianu, preşedinte) are rolul legislativului, Curtea de Concilieri şi Arbitraj (Traian Tomescu, preşedinte) seamănă cu puterea judecătorească, iar Senatul asigură echilibrul celorlalte structuri. Partidul şi-a creat şi un grup de lideri de opinie (Dinu Patriciu, Horia Rusu, Dinu Zamfirescu) cu misiunea de a reprezenta partidul în relaţiile publice şi de a fi, după definiţia lui Dinu Patriciu, „principalii exponenţi ai curentelor de opinie din interiorul partidului”.
