76. Cu ciolanul pe masă

10 martie 1992. Cotroceni. Ion IIiescu se întâlneşte cu membri ai partidelor reprezentate în Parlament. Analizând rezultatele şi atmosfera în care s-au desfăşurat alegerile locale, Ion Iliescu pare multumit de acest moment al vieţii politice pe care-l caracterizează drept „un examen de maturitate“. Cei prezenţi cad de acord ca alegerile legislative să aibă loc până cel târziu la sfârșitul lunii iunie. Diferenţele de opinii apar în ce priveşte simultaneitatea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. Împreună cu liderii partidelor din CDR, Radu Câmpeanu încearcă să convingă asistenţa că alegerile prezidenţiale ar trebui să fie stabilite după cele parlamentare, dar reprezentanţii FSN, PUNR şi PDAR consideră că e mai practic ca acestea să aibă loc la aceeaşi dată.

11 martie 1992. Departamentul de Stat al SUA îşi exprimă într-o declaraţie satisfacţia pentru corectitudinea alegerilor lo­cale din România şi îşi afirmă disponibilitatea de a semna cu această ţară un nou acord economic bilateral care să fie supus aprobării Congresului S.U.A.

12 martie 1992. Bonn. Se definitivează Tratatul dintre România şi Germania privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în Europa.

– Întâlnirea Colegiului Director al FSN are, pe ordinea de zi, printre altele, analiza rezultatului alegerilor locale. Discuţiile au decurs astfel încât au adus faţă în faţă, gata pregătite pentru lupta decisivă, cele două tabere care, aşa cum avea să se constate în scurt timp, nu mai puteau convieţui sub acelaşi acoperiş FSN. De-o parte tabăra Roman, considerată reformistă, iar de cealaltă parte durii, conservatorii, susţinători adevăraţi ai lui Ion Iliescu. Acuzaţiile reciproce au degenerat într-un veritabil scandal, condimentat cu un gest care va figura desigur în istoria FSN. Şeful organizaţiei Arad a adus în faţa colegilor un ciolan uriaş care avea rostul de a explica mai sintetic decât orice vorbitor ceea ce trebuiau să înţeleagă adversarii lui Petre Roman. Odată declanşat, războiul celor două tabere i-a antrenat pe toţi cei prezenţi, astfel încât durii şi-au amintit în ultima clipă că au întâlnire cu Ion Iliescu la Cotroceni şi că trebuie să părăsească sala. Cum întâlnirea, care privea ambele tabere din FSN, trebuia onorată, s-a făcut propunerea să vină Cotroceniul la FSN. A fost aleasă în cele din urmă soluţia salvatoare a căii de mijloc: întâlnirea să aibă loc, dar pe teren neutru, adică la Clubul Dacia. Întâlnirea s-a terminat fără un rezultat concludent. Deşi durii voiau să-l doboare pe Petre Roman, n-au reuşit s-o facă pentru că n-au avut tăria de a se pronunţa deschis împotriva lui, nici chiar când Ion Iliescu le-a netezit calea cerându-le (tuturor celor din Colegiul Director al FSN) să-şi spună părerea în legătură cu atacurile ex-premierului la adresa preşedintelui ţării. În aceste condiţii, de maximă încordare, a rămas nerezolvată problema stabilirii candidaturii la preşedinţie a lui Ion Iliescu care a susţinut că mai are nevoie de timp de gândire pentru a lua o decizie. Cel care a câştigat timp de gândire şi acţiune pare să fi fost Petre Roman, afectat însă pentru că fostul său tutore în ale politicii i-a aruncat vorbe grele, printre care şi că ar avea ca şi Opoziţia obsesia anticomunismului, de înţeles la Coposu, dar de netolerat la fostul premier. Peste câteva zile, în cursul unei vizite în ţară, Ion Iliescu îşi exprimă părerea de rău în legătură cu ceea ce s-a petrecut în partidul de guvernământ ,,nu ştim să ne spălăm rufele în familie” şi „m-am avut rău cu nevestele. Acum tot din cauza unei neveste mi s-a tras”.

13 martie 1992. Continuă disputa, de această dată televizată, între Petre Roman şi Ion Iliescu. Pe micul ecran fiecare îşi justifică atitudinea, poziţiile celor doi apărând ca ireconciliabile. Surpriza este însă că, tot pe micul ecran, imediat după cei doi foşti aliaţi, apare deputatul Petre Ninosu care prezintă Declaraţia membrilor Grupului pentru Unitatea Frontului (şi membri ai Colegiului Di­rector al FSN), moment considerat drept actul public al divizării FSN. Ceea ce trebuia să se întâmple cu numai o zi în urmă la şedinţa Colegiului Director se întâmplă acum, în faţa întregii naţiuni, dar fără ca membrii temerarului Grup pentru Unitatea Frontului (care s-a născut ca să producă divizarea FSN) să-l privească în ochi pe liderul FSN, susţinut cu vigoare încă din momentul neaşteptatei lor apariţii în viaţa politică. Lista de acuzaţii pe adresa lui Petre Roman e lungă şi sună ca o sentinţă supusă atenţiei întregii ţări:

– a încercat o penibilă lovitură de forţă în şedinţa Colegiului Director din ziua precedentă, reuşind să semene cu un dictator în criză de autoritate.

– a susţinut un spectacol degradant în viaţa partidului. Atacurile directe împotriva membrilor oneşti şi serioşi ai partidului, care nu mai înţeleg să-l susţină, au făcut evidentă adevărata sete de putere a unui om care încalcă orice principiu, orice normă democratică şi morală, pentru a-şi menţine prerogativele şi a deturna partidul de la obiectivele sale.

– preluând ideea lui Ion Iliescu, semnatarii documentului consideră că Petre Roman nu are legitimitatea morală să facă atât de mult zgomot în legătură cu ofensiva împotriva comunis­mului în timp ce acţiunile sale dovedesc contrariul.

– a dus o politică incorectă şi de dezinteres faţă de aplicarea legilor

– a compromis partidul care l-a adus la putere

– a iniţiat şi susţinut acţiunea de compromitere a preşedintelui

– acreditează în străinătate o imagine deformată a României.

În concluzie, se consideră şedinţa Colegiului Director al FSN din 12 martie ca nestatutară, dirijată de un grup de presiune care a încercat să-l prezinte pe Petre Roman drept salvatorul providenţial al Frontului. După cum lesne se poate observa, o sentinţă de condamnare la moarte ar fi fost mai succintă decât seria acuzaţiilor semănând cu o „demascare” pe care colaboratorii apropiaţi ai lui Petre Roman i le servesc ex-premierului pe postul naţional de televiziune, atrăgând atenţia imediat întregii ţări. Atât analiştii politici cât şi simplii cetăţeni au pus imediat câteva întrebări:

– Dacă afirmaţiile-acuzaţii ar fi adevărate, Colegiul Director al FSN nu are nicio răspundere pentru perioada când l-a susţinut pe fostul premier care era şi liderul partidului?

– Care este secretul coincidenţei între criza de conştiinţă şi de demnitate a foştilor colaboratori ai lui Petre Roman şi dizgraţia prezidenţială în care a căzut protejatul de altădată al lui Ion Iliescu?

În zilele următoare au loc convenţiile judeţene ale FSN cu aceeaşi surpriză ca la centru: confruntarea decisivă între adepţii lui Petre Roman şi ai lui Ion Iliescu.