Domnița Ștefănescu
1 ianuarie 1993. Se pecetluieşte „divorţul de catifea” în urma căruia apar Cehia şi Slovacia, două noi state independente şi suverane, după ce au convieţuit 74 de ani în statul cehoslovac. Divorţul a fost dorit şi înfăptuit de premierul slovac, naţionalistul Vladimir Meciar, care l-a învins pe liberalul Václav Klaus, adept al menţinerii federaţiei Cehiei şi Slovaciei.
3 ianuarie 1993. Moscova. La Kremlin, George Bush şi Boris Elţîn ciocnesc o cupă de şampanie şi rostesc toasturi pentru parafarea Acordului de dezarmare strategică START II care prevede diminuarea în 10 ani cu două treimi a arsenalelor nucleare strategice ale celor două mari puteri. Tratatul, cel mai cuprinzător din istoria eforturilor pentru dezarmare, este salutat de majoritatea guvernelor lumii. Încheiat după 18 luni de tratative, tratatul a presupus concesii de ambele părţi, dar mai ales din partea Rusiei care a renunţat la rachetele nucleare intercontinentale cu baza la sol şi ogive multiple care se pot îndrepta, independent, spre ţinte diferite. SUA îşi păstrează o bună parte din rachetele de același tip cu baze pe submarine, devenind astfel cea mai puternică forţă militară a lumii, în sfârşit, fără rivali. În timp ce primii preşedinţi ai lumii semnau acest important document, câteva sute de nostalgici ai fostei URSS, reuniţi în faţa Kremlinului, îşi exprimau dezacordul faţă de ceea ce considerau a fi o cedare din partea Rusiei: Nu vindeţi Rusia Statelor Unite!, Bush şi Elţîn sunt trădători!, Ruşine lui Elţîn!. Manifestanţii, purtători de drapele roşii, au reuşit să împiedice ieşirea maşinilor oficiale pe poarta principală, astfel încât cei doi importanţi oameni politici au fost obligaţi să părăsească Kremlinul pe o poartă laterală.
4 ianuarie 1993. În cadrul emisiunii de televiziune Prim-plan, Ion Iliescu îl acuză pe Corneliu Coposu că ar fi intervenit personal în numele CDR şi ar fi furnizat argumente americanilor pentru a nu fi acordată României clauza naţiunii celei mai favorizate. Corneliu Coposu răspunde imediat, susţinând că la 4 iulie 1992 a trimis în SUA un protest în 8 puncte în legătură cu Legea electorală şi că o organizaţie americană l-a publicat în revista oficială a Congresului american, folosind unele argumente împotriva acordării clauzei ţării noastre. Apariţia şi declaraţiile lui Ion Iliescu au avut un ecou neaşteptat. Numeroşi oameni politici au intervenit în disputa Iliescu-Coposu. Într-un comunicat al FSN se apreciază că preşedintele ţării şi-a depăşit atribuţiile, încălcând domeniul de activitate al executivului.
7 ianuarie 1993. La o conferinţă de presă se lansează „oferta FSN pentru o alternativă de guvernare“ pe care liderul FSN o consideră necesară pentru asigurarea continuităţii în procesul de guvernare. Din echipa cu care Petre Roman ar dori să ajungă din nou la guvernare fac parte: Petre Roman (eventual ministru de Externe), Victor Babiuc, Adrian Severin, Eugen Dijmărescu, Traian Băsescu, Gheorghe Mureşan, Alexandru Dumitrescu, Andrei Ţugulea, Ionel Blaga, Ioan Moldovan, Bogdan Marinescu, Andrei Pleşu, Bogdan Niculescu Duvăz, Gheorghe Albu, Radu Berceanu, Cristian Rădulescu. Deşi a oferit ţării un guvern format numai din membri FSN (cu excepţia lui Andrei Pleşu), partidul lui Petre Roman acceptă şi participarea la un guvern de coaliţie. Nici presa şi nici FDSN nu au tratat cu atenţie această propunere. S-au făcut referiri maliţioase la „guvernul-fantomă“ propus de FSN, iar FDSN a anunţat că nu duce lipsă de formule guvernamentale şi că ar mai fi în stare să scoată din mânecă încă trei guverne. „La un moment dat FDSN ar putea să accepte un guvern alternativă – declară Ion Solcanu – cu condiţia ca acesta să fie realmente de alternativă“.
9 ianuarie 1993. Mircea Druc se pronunţă împotriva ideii lansate de postul naţional de televiziune (din Republica Moldova), printre alţii şi de Ion Druţă. În urmă cu câteva zile aceştia au susţinut că Basarabia trebuie să se unească, dar nu cu CSI şi nici cu România, ci cu Moldova (provincie românească), pentru a forma Moldova Mare.
11 – 12 ianuarie 1993. Vizita în România a ministrului de Externe al Franţei, Roland Dumas. Au loc întâlniri cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Teodor Meleşcanu şi se semnează Protocolul celei de a 16-a sesiuni a Comisiei mixte interguvernamentale de cooperare economică, ştiinţifică şi tehnică româno-franceză.
13 ianuarie 1993. Miniştrii de stat Dan Mircea Popescu, Mişu Negriţoiu şi Iacob Zelenco, împuternicitul special al Guvernului în relaţiile cu sindicatele şi patronatul semnează cu liderii sindicali Victor Ciorbea (CNSLR), Bogdan Hosu (Cartel „Alfa”) şi Miron Mitrea („Frăţia”) un protocol ce conţine prevederi riguroase referitoare la contractul colectiv de muncă la nivel naţional, pe anul 1993. Protocolul oferă garanţii în legătură cu sistemul de salarizare, garantarea plăţii salariului de bază minim pe economie, stabilirea raportului salarii-preţuri, dezbaterea cu sindicatele a proiectului de acte normative, problema şomajului. S-a convenit ca reprezentanţii confederaţiilor sindicale semnatare ale protocolului să participe la toate etapele de elaborare a strategiilor şi programelor de restructurare.
(sursa foto: inliniedreapta.net)
