Literatura de aziLiteratura de azi
10.02.2019

La mulți și buni ani! pentru Victor Rebengiuc

Un actor este ca o bibliotecă, nu? Nu în sensul că are multe cărţi în el, dar în sensul că are multe sentimente dispuse în rafturi, în fiinţa lui. Şi atunci, în această bibliotecă de sentimente, să-i spunem aşa, găsește tot ceea ce este necesar pentru personajele pe care le joacă. Actorul are în el posibilitatea de a caracteriza un personaj prin datele lui. N-am cum să vă explic treaba asta, asta ţine de profesiune. Asta trebuie să fac eu. Nu ştiu cum să vă explic, cum, pe ce apăs eu… E vorba de ce acumulez, cum îmi gândesc personajul, cum creez… e vorba de o muncă de creaţie, de-a-lungul repetiţiilor şi de-a-lungul spectacolelor.

*

Întotdeauna am furat meserie, încă din Institut am avut mari actori pe care i-am urmărit – mamă, ce pleiadă de actori, când eram eu student! Doamna Buzescu, Costache Antoniu, Ion Manolescu, Storin, Vraca, Mimi Botta, Marieta Deculescu, Sonia Cruceru, Beligan, Birlic – o nebunie, aveai ce să furi de la ei!

*

Cu timpul am descoperit cum te poţi apropia de un rol, cum îl citeşti foarte bine de mai multe ori, vezi cine este el în economia piesei, pe cine iubeşte din piesă dintre partenerii lui, pe cine urăşte, cui arată că-l iubeşte, cui nu-i arată că-l iubeşte, dar îl iubeşte totuşi; mă rog, sunt o mulţime de lucruri care construiesc un personaj şi trebuie să te ocupi de ele.

*

Ce-mi doresc eu la moartea mea? Nu vreau să fiu expus. Eu cred că cel mai civilizat lucru şi cea mai civilizată manifestare a consideraţiei pe care o ai pentru un om drag, pe care l-ai apreciat, sunt o floare şi o lumânare depuse la uşa teatrului. Pentru ce să vină lumea să vadă la coşciugul meu? Ce să vadă? Dacă am murit cu adevărat? Asta o să constate medicii. Nu am ce să demonstrez la moartea mea.

(sursa imagine: rador.ro)

241 cititori