Literatura de azi 
M-am surprins uneori că reiau în teatru obiceiuri proaste din operă. Am tendinţa să subliniez în exces anumite idei, simbolurile sunt îngroşate. Asta îmi vine din operă, unde spectatorii cu bani mulţi vor să stea pasivi şi să li se explice în mod vizual muzica. În teatru această vulgarizare e profund deranjantă, de parcă în sală ar fi un public de surdo-muţi sau de parţial handicapaţi. Şi atunci îmi amintesc de ce spunea Stanislavski, şi anume că cea mai bună regie e una invizibilă.
*
Fiecare trăim zilnic un paradox: idealuri pe de o parte, ajustări şi compromisuri pe de altă parte. Noi azi ne tragem de şireturi cu Dumnezeu, Hamlet însă nu îndrăznea să se bată pe umăr cu Tatăl său.
*
De ce este considerat Hamlet periculos? Pentru că pune întrebări. Pentru că gândeşte. Într-un sistem politic corupt nu e bine să gândeşti, nici să pui întrebări. E periculos. Hamlet ne aminteşte mereu că spectacolul trebuie să fie periculos. Să te pună faţă-n faţă cu adevărul. Dar e un lucru verificat: pe mulţi oameni adevărul îi face foarte nervoşi.
*
Teatrul este un loc unde noi, oamenii, venim ca să ne vedem în oglindă aşa cum suntem, nu cum am vrea să fim. Să vedem propria noastră viaţă, reflectată pe scenă de către actori într-un mod mai esenţial şi mai clar decât ce putem vedea noi înşine despre noi.
*
Deosebirea dintre un om şi un animal este că un animal nu are un ideal. Un om are un ideal la început. Ce se întâmplă cu acest ideal? Să luăm un rând de politicieni. Politicienii sunt 99% nişte mari mincinoşi. Mint, dar nu cred ca ei s-au născut cu minciuna. Ei s-au născut ca şi noi, toţi ceilalţi, cu un ideal, cu o dorinţă de ideal, dar au văzut că pentru a câştiga alegerile trebuie să mintă, trebuie să promită ceea ce ştiu că nu se vor ţine de cuvânt şi aşa încet – încet încep să creadă în minciuna lor şi după aceea când sunt aleşi devin exact opusul idealului pe care şi l-au pierdut. Au pierdut acest ideal. Ca şi politicienii, noi toţi suntem în acelaşi pericol, de a ne pierde idealul.
Andrei Șerban
