Literatura de azi 
Sunt conştient că sunt român de când bunicul meu s-a supărat că vorbeam prea mult în franţuzeşte. Aşa că am luat măsuri. Am cumpărat o carte cu poeziile lui Eminescu şi am cărat-o cu mine peste tot, inclusiv în cei 22 de ani de şedere în Africa! Peste graniţe, i-am avut alături pe Eminescu şi Biblia şlefuită de Gala Galaction.
*
Îmi doresc să mor pe un vapor. Când nu voi mai putea să scriu, am să încerc să-mi găsesc un loc pe un vas cu pânze, din acela care face înconjurul lumii. Atunci, dacă mori pe drum, te aruncă în mare. Să terminăm odată cu poveştile astea cu înmormântări complicate, cu alaiuri şi cu discursuri.
*
Ce-i aia o scrisoare de dragoste bătută la maşină? E rece şi impersonală. Când scrii de mână e ca un sacrificiu de sine. Iar când primeai o scrisoare de la o femeie şi-i simţeai parfumul impregnat în pagini… ce mare lucru!
*
Pornind de la parabola cu bogatul nemilos şi sărmanul Lazăr, din Evanghelia după Luca: dacă în urmă cu două mii de ani se puteau face corespondenţe între Iad, Rai şi Pământ, vă închipuiţi că acum, cu Internet-ul, sigur o să ştiu după moarte dacă mai sunt citit sau nu!
*
Pe vremea când eram la liceu, în Franţa, în fiecare joi după-amiază eram liberi de la cursuri. Şi, în loc să mă duc să mă distrez sau să mă relaxez, eu mă repezeam la o bibliotecă publică, să citesc istorie!
*
Curte prin telefon se făcea şi pe vremea mea, dar chestia asta cu SMS-urile… Ce poţi să transmiţi realmente? Situaţia asta e şi o expresie a lenii de care suferă majoritatea tinerilor. Probabil că ei nici nu pricep ca să vezi scrisul adevărat al celeilalte persoane e cu totul altceva.
*
O naţiune în ascensiune poate profita de mediocrităţi; o naţiune în declin nu mai ştie să-şi folosească geniile.
Neagu Djuvara (18/31.08.1916 – 25.01.2018)
