Oamenii – comoara din Muzeu (II)

Maria Morariu: Revenind la spaţiul de aici, de la Ploieşti, pe care cu amabilitate v-aţi oferit să mi-l prezentaţi, cum este acesta organizat şi care sunt, în mare, regulile după care se organizează o astfel de instituţie?

Prof. Dr. Emilia Iancu: Spaţiul muzeal de la Ploieşti este organizat în două săli: Sala I – Antropologie şi Sala II – Anatomie şi Genetică. Sectorul de antropogeneză prezintă apariția și evoluția vieții pe Terra, apariția și evoluția omului, mulaje a numeroase fosile și unelte ce au aparținut purtătorilor unor străvechi civilizații, printre care cele de Australantrapus oltenensis identificat la Bugiulești-Vâlcea, cel mai vechi tip de om din Europa. Sala prezintă, laolaltă, două concepte – creaţie şi evoluţie, chiar dacă cele două încearcă să se excludă. Nu au de ce. Ele au un punct comun; atât creaţionismul care a fost nevoit să accepte că totul nu s-a creat din nimic, tot aşa şi cercetătorii care au îmbrăţişat evoluţionismul, dar nu au ştiut să explice chiar totul, ei nu au reuşit, de exemplu să dea acel suflu viu ADN-ului. Am obţinut ADN, dar nu am reuşit să-l facem viu. Sunt o mulţime de „puncte negre” chiar şi în fiinţa omului pe care noi nu ni le putem explica. De ce am trecut la deplasarea bipedă? De ce am pierdut, în timp, părul de pe corp? Ce condiţii au fost acelea care au determinat pierderea acestuia? Sunt o mulţime de „neliniştiţi” în lume care cercetează continuu şi uită să mănânce.

         Sala Antropologie

M.M.: Vă număraţi printre aceştia? 🙂

Prof. Dr. Emilia Iancu: De cele mai multe ori. Trecem acum la sectorul de anatomie și fiziologie umană, normală și patologică, cel care prezintă corpul omenesc. Una dintre atracțiile muzeului o constituie Sala de genetică, modernă și unică la nivel național, unde avem o masă multi-touch ce prezintă noțiuni de bază despre ereditate, procesele prin care materialul genetic determină structura, funcțiile organismelor și transmiterea caracterelor la descendenți. Aici, vizitatorul, printr-o simplă apăsare pe un ecran poate deschide fișiere cu informații despre gene, structura ADN-ului, transmiterea materialului ereditar, diviziunea celulară, ARN (acidul ribonucleic) etc . Segmentul despre cum este construit Omul are o vitrină sub formă de semnul întrebării tocmai pentru că nu sunt cunoscute, încă, toată structura şi nici toate funcţiile. Un loc aparte îl ocupă Creierul, singurul organ care nu poate fi înlocuit şi despre care se ştie cel mai mai puţin , fiind şi cel mai complex şi important organ. Până şi natura a ştiut că este cel mai important organ, oferindu-i o „casetă” ce-l protejează, cutia craniană. Acesta este un indiciu privind importanţa unui anumit organ – cât de mult l-a protejat natura, cele pe care natura le-a considerat vitale. Şi pentru că nu uităm nicio clipă de joacă, aici în spatele vitrinei avem un colţ amenajat cu un proiector care citeşte mişcarea şi o redă sub forma scheletului în mişcare. Este foarte bun pentru a înţelege cum se mişcă oasele în timpul mişcării.

Sala Anatomie

M.M.: Cred că este desosebit de amuzant pentru copii. Fac ei legătura între mişcările lor şi cele ale scheletului din faţa lor?

Prof. Dr. Emilia Iancu: Le explicăm, plus că după câteva mişcări încep şi singuri să îşi dea seama şi se amuză şi mai tare, fac mişcări şi mai ample, dansează chiar. După aceea copiii sunt invitaţi la un touch-screen unde trebuie să reconstituie tot scheletul piesă cu piesă, ca un fel de puzzle, dar adaptat tehnicii actuale. Legat de aspectul genetic este bine ştiut că în noi se regăsesc laolaltă caracteristici şi de la mamă şi de la tată, bunici, unchi, mătuşi etc. Bătrânii erau, fără să vrea, deja cunoscători a ceea ce genetica şi cercetătorii au descoperit şi studiază în continuare, atunci când spuneau despre un copil: „Se aruncă în neam!”.

M.M: Deja muzeele au devenit un loc interactiv şi cu o tehnică de ultimă oră. Informaţiile ajung la vizitator mult mai repede şi în cantitate mai mare decât poate oferi o schiţă sau o piesă expusă. Ele nu mai sunt demult acele spaţii închise, mirosind a vechi.

Prof. Dr. Emilia Iancu: Da. Acesta a fost un vis al meu. Copil fiind, când citeam materiale de biologie găseam acolo fotografii foarte mici, erau, de fapt, mai mult desene, nu fotografii, care prezentau totul cu deformare şi în ceea ce reprezenta coloraţia, dar nu puteai să vezi forma, culoarea, toate datele mediului unde trăia, lucru care s-a schimbat foarte mult azi.

Discutam despre Unicat, pe care fiecare organism îl are; noi avem genele împrumutate şi de-o parte şi de alta, inclusiv gesturi şi fiecare amănunt este legat de acest aşa numit Genotip, dar numai unele se manifestă, cele dominante, iar altele sunt recesive. Unicitatea nu este valabilă doar la noi la oameni, la specia umană.

M.M: Includeţi aici şi plantele?

Prof. Dr. Emilia Iancu: Absolut! Plantele trăiesc, se înmulţesc, fac schimb de substanţe şi energie cu spaţiul unde trăiesc, se deplasează. Ba chiar, dacă într-un „cuib” sunt înghesuite mai multe plante, ele se şi „ceartă” între ele. 🙂  Nu degeaba se spune: „La umbra unui stejar nu poate creşte decât iarbă”.

M.M: Brâncuşi…

Prof. Dr. Emilia Iancu: Da; ele vor căuta mereu un teren prilenic, se vor deplasa după hrană, lumină. Tocmai de aceea am creat acea Grădină Botanică, să înţeleagă copiii că plantele sunt vii şi că fără ele noi nu am exista. Ele reprezintă pentru noi adăpost, iar natura a creat astfel plantele încât ele consumă ceea ce nu ne este nouă necesar şi o transformă în hrană pentru noi. Sunt laboratoare care transformă substanţele minerale în substanţe organice. Şi cum oamenii devin din ce în ce mai mulţi şi plantele trebuiesc ajutate să fie şi mai multe. Nu reduse. Urmează o sală în care arătăm biodiversitatea, se poate vedea cât de diversă este natura de la mediul acvatic, la inferioarele şi superioarele de uscat, iar despre orice vieţuitoare prezentă aici putem afla mai multe informaţii accesând, din nou, o tabletă instalată în sală, ceva la care copiii sunt mari specialişti.

M.M.: Îmi place organizarea aceasta pe trepte. Pune în valoare toate exponatele, nimic nu rămâne ferit ochiului.

Organizare pe trepte evolutive

Prof. Dr. Emilia Iancu: Da, este o organizare evolutivă. Am ales, pentru prezentare, trei biotopuri: stepa, oceanul, apoi o zonă climaterică polară, mai săracă în vegetaţie, dar unde găsim pinguinii, cei care au o viaţă deosebit de interesantă. Au organizate chiar, aşa zise, „grădiniţe”; există indivizi cu rol de „educatori”, adună pinguinii mai mici, îi duc la apă, apoi se joacă într-un loc special de „campare”, iar de acolo vin să îi ia părinţii lor, cei care toată ziua au fost plecaţi după mâncare.

M.M.: O adevarată societate organizată…

Prof. Dr. Emilia Iancu: Absolut! Iar acum, drept o nouă dovadă a faptului că ne jucăm, putem face într-unul din aceste medii o fotografie. Dacă vă plasăm într-un punct strategic putem să vă surprindem în plin mediu natural.

Mergem mai departe şi vă prezint acest tablou în care se regăsesc zonele protejate, zonele biogeografice de pe mapamond, dar cel mai important este felul cm reuşim să arătăm ce se întâmplă când noi intrăm în mediul, ce fac ele. Iar asta reuşim cu această podea sensibilă la atingere. Ele se sperie şi fug. De aceea trebuie să înţelegem că mediul natural nu trebuie deranjat, distrurbat. Trebuie să intrăm cu respect, cu linişte, să nu stresăm natura în momentele când noi vrem să ne relaxăm. În sala următoare găsim aceste panouri pe care sunt prezentate diferite vieţuitoare şi ca să includem, din nou, joaca, cu ajutorul oricărui telefon inteligent prin suprapunerea pe imagine şi citirea unui cod, în mod automat, pe telefon va rula un scurt video cu prezentarea acelei vieţuitoare. Plus că toate acestea ne îndeamnă să iubim şi să respectăm natura şi toate vieţuitoarele.

M.M: După o vizită aici la dumneavoastră nici nu se poate altfel. Doamnă profesor, dincolo de biologul total implicat în activitatea sa, văd în dumneavoastră şi o latură de sociolog. Este căpătată prin studiu sau prin experienţa şi lucrul cu oamenii?

Prof. Dr. Emilia Iancu: Este căpătată pe ambele căi; pentru că dorinţa de cunoaştere şi aprofundare s-a răsfrânt şi asupra caracterului uman, de fapt, mai cu seamă asupra acestuia, a societăţii în general, ce înseamnă aceasta. De aceea chiar în cadrul muzeului există şi un post de sociolog şi unul de filosof. Pentru că existenţa trebuie privită în totalitatea ei; noi suntem un muzeu al Omului, iar Omul este o fiinţă socială cu o gândire care nu cunoaşte graniţe. Acesta este modul meu şi al echipei de aici de a gândi şi de a acţiona.

M.M: Nu pot decât să vă mulţumesc foarte mult pentru prezentarea făcută, pentru vizita în universul dumneavoastră şi pentru timpul acordat. Între timp văd că s-a oprit ploaia şi a ieşit soarele. Natura a simţit probabil că o „lăudăm”.

Prof. Dr. Emilia Iancu: Întotdeauna este aşa. Cu mare plăcere! Şi noi vă mulţumim pentru vizită şi vă mai asteptăm pe la noi. Aţi fost foarte drăguţă şi extrem de răbdătoare.

(prima parte a interviului o puteți citi aici)

Foto: Maria Morariu

(sursa imagine cover: bolb.us)