Claudia Moscovici
În mod paradoxal, cei care au desfiinţat conceptul de „cultură” în secolul XX au fost tocmai teoreticienii, precum Pierre Bourdieu (autorul cărţii Diferenţe: Critica socială şi Judecata de gust), Jean Baudrillard (Simulacra and Simulation) şi Jean-François Lyotard (Condiţia Postmodernismului). Având ca public ţintă o audienţă elitistă, aceştia au avut în nenumărate rânduri polemici în privinţa faptului că, de fapt, „cultura” nu este decât un construct social elitist, artificial şi învechit. Cea mai mare ironie o reprezintă însă faptul că nu teoreticienii culturii au distrus cultura în sine, ci publicul prin indiferenţa sa: nu doar în scris sau oral, ci în viaţa de zi cu zi.
Ce este cultura? Ea poate însemna:
a) practicile, valorile, credinţele şi moravurile unei societăţi sau un „stil de viaţă”
b) printre altele, poate fi reprezentată în diferite domenii din sfera umanului precum arta, literatura, cinematografia, filosofia, dansul, teatru, poezia, critica de artă şi cea literară. Mi-ar plăcea să dezbat faptul că al doilea sens al termenului „cultură” este esenţial pentru sensul de bază al termenului „culturi” ca set de valori, tradiţii.
De ce e cultura importantă pentru societatea noastră?
Părerea mea este că interesul tot mai scăzut pentru susţinerea culturii e un fenomen foarte nefericit. Aş vrea să prezint în cele ce urmează câteva motive pentru care eu cred că rolul culturii este foarte important pentru societăţile noastre, plecând de la vorbe ce aparţin unor autori români foarte cunoscuţi.
a)„Cuvintele, în anumite momente, au puterea de a înlocui faptele”.(Elie Wiesel)
În timpul celor mai dificile perioade ale istoriei, scriitorii de ficţiune, memorii şi eseuri critice, s-au aflat printre cele mai curajoase şi puternice voci ale protestului. Prin intermediul unor romane precum Darkness at Noon al lui Arthur Koestler, Journey into de Whirlwind al scriitoarei Natalia Ginzburg, Evadarea tăcută / The silent escape al Lenei Constante şi, nu în ultimul rând, Night al lui Elie Wiesel, autorii au pus cititorii faţă în faţă cu scene terifiante specifice stilului kafkian, cu torturi fizice şi psihice şi cu starea de disperare şi deznădejde generală care caracterizau fidel viaţa în timpul regimurilor totalitare. Puterea mesajului împotriva regimului, transmis de operele lor, nu a captat numai atenţia a milioane de cititori contemporani, ci a unor întregi generaţii. Ecoul lor răsună până în ziua de astăzi. Un alt citat faimos de-al lui Wiesel este: „Opusul iubirii nu este ura, ci indiferenţa. la fel cum opusul artei nu este vulgaritatea, ci indiferenţa; opusul credinţei nu este erezia, ci indiferenţa, iar opusul vieţii nu este moartea, ci indiferenţa.” E mult mai dificil să rămâi nemişcat la suferinţele umane atunci când citeşti asemenea cuvinte răsunătoare.
b) „Literatura este o artă reflexivă„. (Ion Luca Caragiale)
Caragiale a fost întotdeauna deasupra vremurilor sale, în atât de multe feluri. A fost citat adesea până în zilele noastre, mai ales în ziare, datorită remarcilor sale savuroase pline de cinism, inteligenţă şi adevăr la adresa sistemului politic, care se aplică atât celui contemporan, cât şi celui din vremea autorului. Probabil Caragiale a prefigurat, de asemenea, curentele de gândire – formalismul şi poststructuralismul – care susţin că arta şi literatura sunt importante prin natura lor; dar aceasta nu este desigur o concepţie nouă. În secolul XIX Théophile Gautier este considerat a fi creatorul noţiunii „artă pentru artă”. În ciuda faptului că deseori arta, literatura, critica şi filosofia conţin implicaţii morale şi sociale, acestea nu ar trebui reprezinte un factor indispensabil de care să depindă importanţa lor; din contră, au o valoare intrinsecă: expresia creativităţii umane în sine.
c) „Cultura înlătură naivitatea, iar învăţătura alungă ignoranţa„. (George Coşbuc)
Filosofia, arta, critica şi literatura nu numai că reflectă realitatea, ci o transformă împreună cu aşteptările şi presupunerile noastre despre aceasta; ne schimbă convenţiile politice şi sociale, ne face să ne punem întrebări mai profunde în legătură cu cei din jurul nostru şi cu noi înşine şi ne ajută să punem bazele unei noi realităţi. Fără să le reducem doar la statutul de ideologie si polemică, arta, filosofia şi literatura ne ajută să reflectăm asupra ceea ce ştim despre lumea în care trăim şi uneori ne conduc către revelaţii profunde.
d) „Scopul şi datoria existenţei fiecăruia este creaţia„. (Mircea Eliade)
Această opinie ontologică îmi aminteşte de un adevăr general valabil: oamenii sunt singurele fiinţe care se diferenţiază prin puterea gândurilor (şi a creaţiilor) lor, nu numai prin procreare. Capacităţile noastre intelectuale şi artistice reprezintă o mare parte din ceea ce ne face să fim umani. Ar trebui să valorificăm, să dăm glas, viaţă şi mai ales să explorăm, să exploatăm aceste capacităţi.
e) „Critica este o concepţie greşită: citim, nu ca să îi înţelegem pe alţii, ci ca să ne înţelegem pe noi înşine.” (Emil Cioran)
Cioran exprimă prin aceste cuvinte un adevăr fundamental despre creativitatea umană. Atunci când citim – poezie, filosofie sau literatură – desfăşurăm o activitate importantă în care introspecţia este factorul cheie. Din cărţi învăţăm atât de multe lucruri despre istoria lumii, despre felul în care se comportă oamenii şi de ce, dar cel mai important, aşa cum Cioran afirmă elocvent, învăţăm să ne cunoaştem pe noi înşine.
Aşadar, ar trebui să protejăm „cultura” pentru că: prin intermediul ei putem reflecta asupra convenţiilor sociale şi le putem transforma; ea este cea care ne ajută să ne exploatăm creativitatea; este adesea prima şi ultima salvare a libertăţii în circumstanţele unui sistem politic-social represiv; este unul dintre elementele-cheie care ne ajută să fim umani; şi în numele salvării creativităţii umane avem nevoie să protejam şi să respectăm cultura. Pentru a concluziona cu un ultim citat, aşa cum spune Kenneth Kaunda (primul preşedinte al Republicii Zambia): „O ţară fără cultură e ca un trup decapitat”. Acest adevăr general despre „cultură” se aplică, la nivel mondial, tuturor culturilor.
(traducere de Nicoleta Diaconeasa)
Imagine cover: Laurențiu Midvichi
