Gabriel Chifu 
Deși exersez cu sârguință, neîncetat, nu mă pot obișnui cu gândul că într-o zi n-am să mai fiu. Nu sunt pregătit să mor, n-am niciun pic de talent pentru asta. Inima mea este o cămilă care ține în spate cu încântare, cu ușurință și cu naivitate lumea. Mă simt cauza acestui univers iluminat, mă simt pământul din care totul mistic rodește…
… După ce am notat aceste propoziții, le-am recitit zi de zi, câteva săptămâni la rând, fără să le pot continua. Mai mult: m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le înțeleg, ca la un bloc opac de piatră, m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le asum, neîndoios, cel care le-a gândit este altcineva, total diferit de mine, cel de acum.
Fiindcă acum moartea îmi este familiară, ea este teritoriul meu, o încerc, mă încearcă, întruna, deloc în glumă, serios. Aidoma unui râu umflat de ploi, s-a revărsat, ajunge până la mine, aici, în ținutul îndepărtat unde mă credeam la adăpost, valurile sale îmi ating picioarele: o încerc, mă încearcă. E ca o patrie la frontiera căreia am ajuns, am viză pentru acest tărâm, întind pașaportul, trec, zăresc prima așezare unde am să poposesc, fumul iese subțire pe hornuri, nu e nici noapte, nici zi, încep să mă acomodez cu locul, apoi mă înapoiez de unde am plecat și iar revin și tot așa…
Balansul acesta al meu uriaș, insuportabil ce înseamnă? Mă legăn amețitor între stări, de la trufașa încredere oarbă în invulnerabilitatea trupului meu precar, în eternitatea lui și până la senzația de netăgăduit că sunt plin de moarte, că în fiecare noapte cineva necunoscut azvârle cu lopata pământ rece peste mine și încet-încet mă îngroapă, între aceste stări limită mă legăn amețitor. E semnul clar că a început declinul fără întoarcere. Să îl descriu. Și chiar îl descriu.
Atomii meu abia dacă se mai țin laolaltă, simt cum stau gata-gata să dea bir cu fugiții, să se împrăștie în toate părțile, să se transforme în altceva, în roiuri de energie pură, fără memorie, care vijelioase vor hoinări, vor dănțui și se vor veseli, râzând în hohote, printre aștrii acestei lumi inexplicabile.
