Gabriel Chifu 
Eu m-am părăsit de mai multe ori, Dana nu m-a părăsit niciodată. Ea a fost mereu cu mine, chiar și atunci când nici eu nu mai eram cu mine. În repetate rânduri, am plecat hai-hui, m-am rătăcit, am dormit în paturi străine, convins că am pierdut-o. Când m-am întors, am găsit-o neschimbată, alegând calea precum acul busolei.
Am o poză cu ea de la începutul dragostei noastre: pe terasa casei din strada Păltiniș, numărul 9, stă pe genunchii mei, poartă o rochie scurtă, răspândește o boare răcoroasă, seamănă cu o caisă pârguită și înmiresmată. Privesc din când în când această fotografie și mă gândesc la felul cum lucrează timpul, migălos, asupra făpturilor noastre, ca vântul și ca valul asupra stâncilor ori ca pictorul asupra pânzei. Asupra unora lucrează numai timpul și întâmplarea. Asupra altora, lucrează și Dumnezeu. Asupra ei, de pildă: anii scurși au spălat-o de tot ce era tulbure în alcătuirea ei, astăzi e limpede, are consistența luminii. Pare o perdea de borangic pe care razele lunii, tot trecând prin ea, au subțiat-o și au topit-o până s-au făcut și firele de borangic tot raze.
Pentru mine, sufletul ei are ceva de cenușăreasă răbdătoare: aproape nu-l mai vezi și apoi, deodată, îl descoperi minunat. Are ceva de râu care curge pe sub pământ: aproape nu-l mai simți, îl crezi pierit și deodată îl descoperi ieșind la suprafață năvalnic.
Ce secret deține ea că nu minte și nu înșală, că rămâne curată precum cerul deasupra Mediteranei? Ce secret deține ea că nu i se știrbesc, nu i se trec sentimentele? Ce secret deține ea că mă iartă și mă învăluie precum mirosul chiparoșilor din Agios Gordios, că mă adăpostește și mă apără precum zidurile unei bisericuțe?
O asemăn cu un râu care curge pe sub pământ și apoi izbucnește tulburător la vedere. Așa e. Am văzut flori care înfloresc și pomi care rodesc de două ori în același an, dar până la ea n-am crezut că și oamenilor li se poate întâmpla. Ea, vădit, în loc să-mbătrânească, prin iubire, în aceeași viață, a-ntinerit încă o dată, izbitor.
Ah, pășesc în această dragoste ca printr-un câmp verde într-o dimineață înaltă de mai.
