Simboluri

Bogăția și varietatea cântecului liric fac dificilă orice încercare de clasificare. În folcloristica rusă unii cercetători adoptă criteriul tematic (cântec de dragoste, de leagăn etc.); alții acordă prioritate mediului în care apare și circulă un cântec (cântecul edecarilor, al recruților etc.); în sfârșit, a treia categorie de cercetători acordă melodiei favoarea de a fi unicul criteriu de clasificare. Noi renunțăm la ideea compartimentării liricii populare și ne vom limita la un singur aspect – simbolistica. S-a vorbit mult despre funcția simbolului în cântecul liric. Într-adevăr, lirica fără simboluri nu există. Ecourile orânduielilor satului patriarhal demonstrează în cântecul liric rus, de pildă, o mare viabilitate (vechi superstiții legate de puterea miraculoasă a unor obiecte sau practici magice); preluate, ele au devenit în cântecul liric procedee poetice, transformându-se în simboluri care de multe ori, fără o cercetare istorică, rămân ermetice. Născute aproape exclusiv în poezia de ritual, unde credința în puterea lor magică le împiedică să devină simboluri în sens poetic, aceste obiecte (sau practici magice) își pierd cu timpul funcția inițială, transformându-se din elemente de credință în modalități de expresie.

(sursa foto: unsplash.com)