Nicolae Roșianu 
Maximele nu mai constituie un gen distinct; despre eterogenitatea lor – genetică, etnică, structurală etc. – vorbește și diversitatea de termeni folosiți pentru a le desemna (proverbe, zicători, aforisme, dictoane, observații morale, parabole etc.). Concizia și gradul de generalizare constituie singurele lor trăsături comune.
Maximele sunt mesaje poetice miniaturale; totodată, ca forme de comunicare verbală (îmbinări relativ stabile de cuvinte cu valoare generală), ele au intrat în limbajul individului obișnuit, utilizându-se deci și în conversația curentă. Folosim noțiunea de individ obișnuit (în sens relativ desigur), pentru că, în cazul respectiv, nu întotdeauna poate fi vorba despre un purtător de folclor, în sensul strict al cuvântului (vezi, de exemplu, povestitorul), ale cărui „mesaje poetice” cer un cu totul alt mod de transmitere). În același timp, trebuie să se facă o distincție clară între cele două categorii de mesaje populare, pe care I. Coteanu le delimitează după după funcțio lor social-culturală: 1. mesaje care „se întrebuințează în conversația curentă, în familie și în afara ei, în relațiile de toată ziua dintre vorbitori”; 2. „mesaje care au rostul de a exprima literatura populară de imaginație”. Maximele însă, cu toate că fac parte din cea de a doua categorie, „încalcă”și granițele primei categorii.
De aici, o serie de consecințe directe pentru folcloristul care vrea să afle sursa maximelor, pentru că într-un fel circulă de pildă un basm, și cu totul altfel o maximă. Din acest punct de vedere, maximele se comportă ca și cuvintele. Nu credem că referirea la cuvinte este lipsită de temei; să ne gândim la cuvintele împrumutate care îmbogățesc o limbă; neologismele, de pildă (ca să ne limităm doar la o categorie), sunt în mare parte cuvinte internaționale, ceea ce demonstrează marea lor mobilitate în spațiu și timp. Termenul de „cuvinte înaripate” nu este doar o metaforă frumoasă, el reflectă tocmai această mare mobilitate a maximelor care îngreunează și, de cele mai multe ori, face posibilă determinarea coordonatelor lor spațiale și temporale. (va urma)
