Nicolae Roșianu 
În continuare, reținem principalele trăsături care individualizează balada, fixându-i locul în contextul celorlalte categorii folclorice amintite (epos eroic, cântec istoric, cântec liric).
Evenimentele din epos capătă proporții grandioase, conflictele antrenând uneori interese naționale, în timp ce întâmplările din baladă se limitează aproape exclusiv la viața familială; eposului eroic îi este proprie o largă respirație epică, balada consumându-se doar într=un cadru obișnuit; eposul eroic este o creație în exclusivitate optimistă, balada are un sfârșit tragic.
Raportarea baladei la cântecul istoric reliefează faptul că baladele nu reflectă evenimente istorice irepetabile; numele unor eroi și aluziile la anumite evenimente istorice nu transformă baladele în cântece istorice; când în baladă apare evenimentul istoric prezentat la modul general, ca fundal, are loc primul pas spre cântecul istoric; în sfârșit, există și cântece istorice propriu-zise (unde evenimentul este istoricește identificabil) care conțin elemente de baladă.
Unele balade, după cum spus, se apropie mult de cântecul liric propriu-zis; sunt identificate așa-zisele balade lirico-epice, dar care își păstrează un element esențial ce le individualizează: în cântecul liric propriu-zis jalea, tristețea, nefericirea în general mențin eroul într-o stare de pasivitate, în timp ce în baladă jalea se transformă în protest; eroul devine de multe ori activ, acțiunile lui reușind uneori să restabilească echilibrul inițial. În orice caz, moartea nu e privită cu pasivitate și sinuciderea poate fi interpretată ca formă de protest.
(din volumul „Folclor și folcloristică”, Editura Universității București)
