Finaluri tragice

Baladele de dragoste dezvoltă conflicte de largă circulație în creația orală a multor popoare: drama tinerilor logodnici despărțiți de împotrivirea părinților, sfârșitul tragic al fetei înșelate etc.

În baladele familiale apar opoziții după gradul de rudenie: soț-soție, soacră-noră, frate-soră, părinți-copii. Conflictul cel mai puternic și cu frecvența cea mai mare este declanșat de opoziția soț-soție necredincioasă. Dintre celelalte opoziții, cea dintre frați (frate-soră) și dintre părinți și copii (care adesea degenerează în incest) constituie o temă frecventă în folclorul universal. Incestul este, de regulă, rezultatul erorii, violența este o excepție; în ambele cazuri însă sfârșitul este tragic.

Baladele de conflict social dezvoltă subiecte apropiate, din punct de vedere tematic, de baladele familiale: logodnici sunt despărțiți din cauza diferențierilor sociale; flăcăul, devenit haiduc, își jefuiește, fără să știe, propria familie, își siluiește sau își omoară sora etc.

În baladele istorice conflictul tragic este declanșat în condiții istorice clare. Cel mai frecvent este conflictul fată-dușman: fata, luată prizonieră, se sinucide refuzând să devină soția unui străin. Sfârșitul optimist (salvarea din prizonierat) constituie o excepție. Tot aici poate fi inclusă și drama soților nefericiți, despărțiți de război, întoarcerea soțului-soldat fiind un motiv răspândi în folclorul european.

(fragment din „Folclor și folcloristică”, Editura Universității din București)

(sursa foto: pinterest.com)