Doar epic, liric și dramatic?

Unii sunt obsedați de problema, mărunt didactică, a clasificării. În câmpul poeziei culte, am râde dacă cineva s-ar sili să clasifice poeziile lui Eminescu, exempli gratia, în astronomice, forestiere și lacustre.

(G. Călinescu)

Contestată sau nu, clasificarea faptelor de folclor constituie o necesitate chiar și numai dacă o privim exclusiv din punct de vedere didactico-metodologic. Așadar, fătă să fim „obsedați de problema, mărunt didactică, a clasificării” (1), considerăm că sistematizarea (deci și clasificarea) se impune, ea fiind dictată în primul rând de vastitatea materialului folcloric pe care îl avem la dispoziție, dar mai ales de eterogenitatea lui.

Unele clasificări folclorice au preluat rezultatele cercetării literaturii culte, transpunându-le, mai mult sau mai puțin mecanic, în domeniul creației populare orale, fapt datorat, în mare măsură, și absenței unor premise teoretice, literatura cultă fiind, din acest punct de vedere, „privilegiată” în comparație cu folclorul. Astfel, s-a ajuns la compartimentarea faptelor de folclor în cele trei genuri „clasice”: epic, liric, dramatic. Putem oare reduce creația folclorică la aceste genuri? Nicidecum, pentru că eterogenitatea folclorului anulează valabilitatea unei astfel de clasificări. Mai mult decât atât. Nici chiar pentru literatura cultă delimitarea tranșantă a genurilor respective nu mai poate fi valabilă, astăzi vorbindu-se tot mai frecvent de modalități de expresie și mai puțin de genuri literare în sensul strict al cuvântului.

Alte clasificări au pornit de la criteriul apartenenței sau nonapartenenței la ritual, de data aceasta avându-se în vedere un criteriu cu șanse mai mari de reușită, în sensul că aplicarea lui are drept rezultat delimitarea a două mari categorii de creații distincte care cuprind faptele de folclor în totalitatea lor: creații rituale și creații nerituale. Mai departe însă, pentru individualizarea unor tipuri specifice în cadrul celor două categorii se apelează la alte criterii (funcțional, calendaristic etc.), fără a se putea renunța la recunoașterea genurilor clasice din literatura cultă (epic, liric, dramatic).

– va urma –