Nicolae Roșianu 
În folclor nu se poate vorbi despre paternitate asupra creaţiei tocmai datorită oralităţii. Un cântec, un basm sau oricare altă piesă folclorică, nefiind fixate în scris, se vor afla într-o permanentă schimbare, fiecare nou interpret popular putând fi considerat un virtual „coautor” al piesei folclorice pe care o execută. În aceasta constă de fapt caracterul colectiv şi, implicit, anonim al folclorului.
În literatura cultă orice operă are un autor care rămâne unul şi acelaşi, odată pentru totdeauna; nici un cititor nu se va încumeta să schimbe, de pildă, destinele unui erou de roman în conformitate cu vederile sale. I. C. Chiţimia nu exclude însă intenţia participării cititorului la modificarea unei opere culte, fiecare cititor pasionat substituindu-se şi vibrând cu autorul şi eroii: „De-ar fi liber (s.n. – N. R.), ar introduce noi episoade sau imagini, după gustul său, ar lăsa altele la o parte, dar creaţia cultă are paternitate şi o formă fixă, iar cititorul nu-şi poate îngădui nici o intervenţie” (1). În creaţia populară însă fenomenul respectiv nu numai că este posibil, dar constituie însuşi modul de existenţă a operei folclorice: orice ascultător, devenit la rândul său purtător de folclor (interpret), poate modifica piesa folclorică pe care şi-a însuşit-o.
Aşadar, creaţiile orale ce au ajuns până în zilele noastre sunt rezultatul unor serii întregi de generaţii care au „conlucrat”, îmbogăţind, adaptând (actualizând) sau şlefuind produsul iniţial. Iată de ce în folclor nu se poate vorbi despre un singur autor, ci de o multitudine de „coautori” care, independent unul de altul, în locuri şi timpuri diferite, „colaborează” la desăvârşirea unei opere.
Circulând de la un individ la altul (deci de la un „coautor” la altul), de la o generaţie la alta, opera folclorică este lipsită de stabilitate, ea fiind într-un continuu proces de transformare. Această instabilitate însă trebuie înţeleasă în mod relativ, întrucât tradiţia joacă un rol deosebit, inovaţia afectând destul de rar elementele esenţiale.
(1) I. C. Chiţimia, Folclorul românesc în perspectivă comparată, Bucureşti, 1971
(fragment din Folclor şi folcloristică, Ed. Universităţii Bucureşti, 1996)
