Nicolae Roșianu 
Un criteriu căruia merită să i se acorde atenție în delimitarea genurilor și speciilor literaturii populare orale este cel al naturii relației folclor-realitate, pentru că folclorul, ca orice artă, pornește de la realitate, reflectă realitatea, uneori independent de voința purtătorilor de folclor. Mai mult decât atât. Există și categorii folclorice în care creatorul popular își propune ca scop reflectarea realității, cântecul istoric fiind în această privință edificator (vezi în acest sens, în volumul de față, Informația în folclor).
Cercetând relația folclor-realitate, am ajuns la concluzia că de natura acestei relații depinde în mare măsură specificitatea genului: fiecare categorie folclorică dezvoltă anumite teme, anumite subiecte, mergând până la utilizarea din fondul poetic universal a anumitor mijloace de expresie. Totodată, evoluția naturii relației folclor-realitate coincide, într-o măsură considerabilă, cu procesul apariției, dezvoltării și cristalizării genurilor, destinele categoriilor folclorice putând fi cercetate, așadar, studiindu-se modificările naturii relației respective. Basmul fantastic, de pildă, se află la origini, după cum am văzut, sub imperiul reprezentărilor mitologice; treptat, el se eliberează de sub acest imperiu, fantasticul, din element de credință, devine procedeu poetic, transformându-se de cele mai multe ori în hiperbolă. Așadar, basmul se adaptează, se actualizează, se modernizează în directă legătură cu realitățile veacurilor prin care trece. Nu trebuie exagerată însă această legătură. Basmul în general, inclusiv basmul fantastic, se face ecoul realității, dar nu este vorba de o reflectare a realității în sensul preconizat de adepții „școlii istorice”, ci de modificările din mentalitatea colectivităților din sânul cărora apar purtătorii de folclor; aceștia introduc noi detalii, dar basmul, în esență, ca gen folcloric, continuă să-și păstreze fondul principal tradițional de motive, subiecte, de tipuri de eroi etc.
Legătura folclorului (deci și a basmului) cu realitatea este de ordin primar și de ordin secundar. În primul caz, realitatea îi determină geneza, în al doilea, modificările de detaliu (nu întotdeauna semnificative).
V.I. Propp a demonstrat că elementele imuabile, invariantele basmului fantastic sunt constituite de funcțiile (acțiunile) personajelor; concretizarea funcțiilor transformă morfologia (serie de funcții într-o ordine predictibilă) în subiect, iar subiectele pot fi sistematizate. Pornindu-se de la existența identității de motive care alcătuiesc subiecte asemănătoare sau identice, cu eroi asemănători, s-a ajuns la întocmirea unor cataloage internaționale pe care noi le considerăm încă valabile, ele constituind un instrument de lucru indispensabil pentru orice cercetător al prozei populare orale. (1)
(fragment din „Folclor și folcloristică”, Editura Universității din București, 1996)
(1) Din Catalogul Internațional alcătuit după sistemul Aarne-Thomson, am ales spre exemplificare trei tipuri de subiecte, ușor de identificat în folclorul multor popoare, inclusiv în creația populară românească (nr. 310, 303și 306):
Nr. 301. Fetele de împărat sunt răpite de zmei. Eroul pleacă în căutarea lor (însoțit, de regulă, de frații mai mari). Ajunge pe tărâmul celălalt unde se luptă cu zmeii, pe care îi răpune. Prințesele sunt eliberate. Eroul este trădat de însoțitori (frați). Ajunge în cele din urmă în lumea pământeană cu ajutorul unei păsări. Trădătorii sunt pedepsiți. Eroul este răsplătit. Are loc nunta.
Nr. 303. Prințesa este răpită. Eroul pleacă în căutarea ei. Primește ajutor de la animale recunoscătoare (albine, furnici etc.). Află de la prințesă locul unde se află inima (sufletul, viața, puterea) zmeului. Zmeul este ucis prin distrugerea sufletului extra-corporal. Eroul se însoară.
Nr. 306. Prințesa este oferită de soție aceluia care va dezlega enigma: în fiecare noapte dispare din palat, întorcându-se cu pantofii uzați. Este urmărită. Urmărirea eșuează de fiecare dată. Până când apare eroul: el o poate urmări devenind invizibil (de obicei, cu ajutorul unei pălării). Află secretul: în fiecare noapte, prințesa dansa pe tărâmul celălalt în compania unor ființe supranaturale. Relatarea sa este crezută după ce aduce probe (obiecte luate de la locul faptei). Eroul se însoară cu prințesa eliberată de vrajă.
Recunoaștem cu ușurință în aceste rezumate „morfologia” universală descoperită de Propp; am preferat însă redarea tradițională după sistemul Aarne-Thomson (pentru diversele tipuri de compoziție trimitem la Morfologia basmului).
