Daniela Apostol
Termenul „patrimoniu” provine din latinescul „patrimonium”, însemnând “moștenire paternă”, bunurile familiei. Așadar, vorbim despre o moștenire lăsată de generații, care trebuie conservată pentru cele ce urmează.
Cu fiecare an, sub cupola patrimoniului îşi găsesc adăpost noi sensuri, file ale realității noastre. Documentarul pe care vi-l recomand de această dată, „Mama Ghița”, în regia Dianei Deleanu, oferă un astfel de exemplu.
Mama Ghița – poet țăran cu potențial impresionant, autoare de poezie naivă – este declarată obiect de patrimoniu naţional în epoca ceaușistă, perioadă care a răsplătit-o cu multe premii și laude.
Diana Deleanu ne-o prezintă pe Mama Ghița – un personaj cu o evoluție fulminantă, dedicat poeziei, un personaj cu vorbele la el, care a cunoscut gloria și a strâns mâna multor personalități ale vremii, un personaj-instituție cu un simț al datoriei de nemăsurat, mândru – care nu-și poate accepta prezentul. Un personaj singur, de neînțeles, nostalgic după gloria comunismului.
Un obiect de patrimoniu bun de păstrat!
Link film
