Reîncarnare

Nu mai ştiu ce e ruşinea
nici umilinţa de a avea
nu doar gânduri
ci şi trupul acesta
pe care degetul zeului
arată punctele vulnerabile

cine ar crede că poemele
se scriu cu aceeaşi mână
care aşază pe giulgiu flori galbene
boabe de orez
bucăţi de cuvinte rămase netrăite

demolatorul e mare amator
de culori şi vopsele
stă cu picioarele încrucişate
şi se joacă peste capete plecate
cu o baghetă de os
prinde sufletul morţilor din zbor
le suge moleculele şi ţi le suflă
în încheieturi
forme rotunde de abur și ceață
în căutarea unui vehicul
spre a le purta etern
transparenţa.