Carmen Firan 
Mi-ar fi plăcut să fiu înţeleaptă
să nu descopăr că nu există
niciun păcat
că trecerea pe aici ne-a fost calculată
să cred în destinul învingătorilor trişti
preschimbând vinul în sânge şi apă
să vorbesc măsurat
speriată de toate sfaturile
bătrânilor cabotini
care n-au respectat decât geniul
şi n-au salvat decât desăvârșirea
din care cinicii îşi hrănesc eternitatea
cum marea îşi urmează senzualitatea
şi soarbe mereu de pe plajă
câte o femeie de nisip
în cea mai frumoasă viaţă lăsată
ţin cu pieptul meu zgomotul
celui mai frumos oraş
zâmbind stânjenită de fiecare dată
când trebuie să îi justific nebunia
când mă descopăr desenată
urmă perfectă
a degetului său pe nisip.
