Cum sunt

Odată ştiam ce mai fac,

acum aflu de la o zi la alta cum sunt:

bine, mulţumesc,

dar dumneavoastră?

rudă îndepărtată

cu toate casieriţele negrese

cu toţi gimnaştii

din cartierul chinezesc

cu numere de cod

de carduri, Pin – Pin

mai apăs încă un buton

spun glume roboţilor de telefon

vizibil înduioşată

de vocea lor voalată

de stewardesă obosită

care mă roagă să mai aştept

apelul meu e important pentru ei

sunt cea mai importantă din lume

aştept, adorm aşa,

cu mâna pe butoane,

amintindu-mi cum în copilărie

mă jucam de-a asistenta medicală

în şoaptele femeilor din bucătărie

care fierbeau magiun de prune

şi povesteau despre taţii noştri

păcătoşi, minunaţii de ei,

întorşi târziu

cu o pâine caldă acasă

sunt categoric cea mai importantă

îngropată în facturi, chitanţe,

asigurări pe viaţă şi moarte,

oferte de vacanţe pe insule exotice

îmi ascult bătăile inimii

Pin-Pin

în urletul maşinilor de salvare,

de pompieri, de poliţie

de fugit în lumea

largă şi bună

unde orice aş face:

sunt bine,

drăguţ că m-aţi întâlnit.

(sursa foto: psychologytoday.com)