După un timp am început
să semăn cu tine
vedeam aceleaşi forme
în crăpăturile din tavan
aceleaşi animale mari preistorice
în norii albi de vară la ţară
şi ţigara mi-o stingeam la fel
apăsând degetul
peste o vină imaginară
ochiul meu stâng migra
în ochiul tău stâng
planetele se mişcau
la fel pentru noi
norocoasă ne era toamna
şi tot tristă seara de joi
mâna mea creşte în continuarea
braţului tău
mângâiam câinele pe rând
şi el nu ştia când eşti tu
ori când sunt
semănam atât de bine
încât culorile le vedeam
în aceleaşi culori
şi dacă tot a fost să fiu
tu n-ar mai trebui să mori.
(sursa foto: meandmine-r.blogspot.com)