Violul

A tras oblonul și a văzut că gardiștii și cazacii se plimbau chiar prin mijlocul drumului, impunându-i pe șoferi să-i ocolească. Un zdrahon, cu tunica descheiată la gât, s-a îndreptat spre casa lor, iar după el s-au mai luat două huidume. Zdrahonul a împins poarta cu țeava automatului kalașnikov, iar una dintre namile l-a izbit pe Alba cu un bocanc în bot, silindu-l să se retragă schelălăind în cușcă.

Iulia spăla rufele în baie și nu vedea ce se întâmplă afară. Lucian a dat buzna peste ea și i-a strigat să se ascundă în pod că vin cazacii peste ei. Iulia și Lucian erau certați. S-au sfădit alaltăieri seara când Lucian a aflat că Iulia a fost la „Livada cu vișini” a lui Cehov fără el și n-a crezut-o că s-a dus întâmplător, că doar cu câteva minute înainte de spectacol nu avea de gând să meargă la teatru, iar cu Aliona care avea un bilet în plus pur și simplu s-a ciocnit nas în nas în fața Naționalului; Iulia îi vorbea, dar el nu credea nici un cuvânt din ce-i spunea și, firește, nu a crezut-o nici atunci când i-a spus că i-a părut rău că nu a mai avut timp să-l cheme și pe el sau măcar să-i spună unde se duce. Din care cauză, nici nu mai vorbea cu ea, dar acum când i-a văzut pe cazacii ăia intrând în curtea lor și-a călcat pe inimă. Iulia nu i-a răspuns nimic, dar l-a urmat: a lăsat rufele nespălate în lighean  și a urcat înaintea lui în pod, unde s-a tupilat după un sac de făină de porumb și unde s-a pitulat și Lucian, după ce a tras scara după el, în pod. Nu vedeau ce se petrece în casă, dar auzeau și pe bărbat l-au trecut toate apele – transpirația îi curgea în ochi și în gură, iar pe femeie a apucat-o tremuriciul. Dar, cu toate că Iulia dârdâia din toate încheieturile, Lucian i-a respins mâna cu care ea a vrut să-i apuce palma, pentru că încă mai era supărat pe ea, pentru că alaltăieri a putut să meargă singură, fără el, la „Livada cu vișini”, când știa prea bine că și el era mort după Cehov.

Deodată,  capacul de la pod s-a mișcat în sus și s-a izbit de pardoseala de lut și în pod a sărit zdrahonul ăla pe care Lucian l-a văzut în stradă. Lanterna aprinsă le-a vârât-o în ochi.

– O, aici erați, hulubașilor, da noi vă căutam prin casă. Ia coborâți tot acuma jos și primiți-vă oaspeții, le-a strigat el într-o rusă care se vorbea mai mult pe malurile Donului.

Jos, în casă, totul era răscolit și întors cu capul în jos. Cărțile de pe rafturi erau aruncate pe podea, iar dintr-o pernă  spintecată penele albe de gâscă zburau în toate părțile. Un cazac sorbea vin direct din urcior și picături roșii i se scurgeau din gură, pe bărbie și gât. Rânjind, s-a repezit spre ea, și a apucat-o de fund. Femeia s-a răsucit fulgerător și l-a mușcat de mână și cazacul i-a aruncat tot conținutul urciorului în față, mânjind-o de vin din cap până-n picioare. Un alt cazac i-a pus mâna pe șold. Instantaneu, Lucian i-a înșfăcat mâna și i-a răsucit-o la spate, dar cel de-al treilea cazac care împingea cărțile pe podea cu botul bocancului, și-a scos iute pistolul din teacă și-a tras, și Lucian s-a prăvălit pe podea, răcnind ca din gură de șarpe și ținându-se cu amândouă mâinile de coapsa piciorului, unde l-a atins glonțul.

Cei trei cazaci se învârteau în jurul femeii ca într-o horă și o pișcau când unul, când altul, de fund și de țâțe. Pe nepusă masă, zdrahonul chel care i-a găbuit în pod, i-a împins pe ceilalți doi într-o parte și s-a aruncat asupra femeii. Nu se uita că femeia țipa implorându-l să-i fie milă de ea și o doborî la podea. Femeia bocea, în timp ce hahalera îi smulgea rochia. Lucian s-a ridicat într-un cot, dar când a vrut să facă un pas către ei a căzut secerat de durere la podea, chiar alături de cei doi. Femeia se zvârcolea sub cazac, pe când Lucian și-a pierdut cunoștința preț de câteva minute. Când și-a revenit, și-a închis ochii și-a început să plângă.

Zdrahonul nu mai termina și cazacul care venea din beci cu un alt urcior de vin i-a strigat să-l lase și pe el, să nu fie așa de egoist, să termine mai repede că și lui i-a f..e, dar tipul nu voia să se dea jos de pe femeie și atunci cazacul ăla care sugea vin și-a scos pistolul din teacă și l-a împușcat în ceafă, iar după ce l-a îmbrâncit pe podea, și-a descheiat pantalonii și a început el s-o violeze pe Iulia.

Când cazacii au plecat, la foarte scurt timp a sosit căpitanul de miliție Ivanov Ivan Petrovici, însoțit de un purcoi de milițieni, și a trebuit mai întâi să-i aducă în simțiri pe Iulia și Lucian, și abia după asta să-i ducă la secție. În timp ce milițienii îi învinuiau că ei l-au împușcat pe cazacul ăla: Lucian i-a strâns pe sub masă mâna și i-a zâmbit și Iulia a înțeles că a iertat-o că a putut să meargă alaltăieri singură la teatru, la „Livada de vișini”, după care și el era pur și simplu înnebunit .

(sursa foto: antena3.ro)