Dumitru Crudu
Vestea că Mihai Brașoveanu a câștigat un mare premiu literar în Roma în valoare de 10.000 de euro se răspândi ca SIDA prin tot orașul, trecând din gură în gură. Proaspătul laureat urma să revină joi de la Roma. Știrea asta Victor Proda o află exact când își bea cafeaua în barul Uniunii Scriitorilor și cana începu să-i tremure în mână, iar un pic de cafea o vărsă pe pantaloni.
-Vai, ce băftălău mai pot să aibă unii, îi zise acesta lui Iulian Perciun, în timp ce-și acoperea petele de cafea cu un strat gros de sare.
Iulian Perciun era un coleg de-al său în ale scrisului, cu care se întâlnea în fiecare dimineață în barul Orpheus, unde aveau reduceri la cafea. Dacă în oraș pentru o cafea americană ar fi trebuit să-și scoată din portmoneu cel puțin cincisprezece lei, la Uniunea Scriitorilor îi costa de două ori mai puțin. Iată de ce și băteau jumătate de oraș ca să vină în fiecare dimineață să-și soarbă cafeaua la umbra stejarilor din curtea breslei lor de creație. Pentru că-i ieftină. De regulă, li se alătura și Mihai Brașoveanu. Dar azi nu veni. Pentru că dădu norocul peste el.
-Da cum dracului se întâmplă ca tocmai lui Brașoveanu să-i surâdă acest noroc, că doar nu e mai bun ca noi? se indignă Perciun.
-Da’ de unde?! Între noi fie vorba, e chiar cel mai slab dintre noi trei. Pur și simplu a avut mai multă șansă. Și atâta tot, îl liniști Victor.
Iulian, Victor și Mihai erau prozatori. Fiecare dintre ei cu câte patru cărți de proză publicate, care zăceau nevândute cu anii în librării. Drept pentru care toți trei erau tare supărați pe toată lumea. Aveau mari datorii la întreținerea apartamentului. Lui Iulian și Victor le fusese tăiată lumina. Dar cel mai rău dintre ei trei o pățise totuși Mihai Brașoveanu, pe care îl deconectaseră de la căldură și-i blocaseră telefonul. Din această cauză, nici nu puteau să-l sune.
-Nu știți cum am putea lua legătura cu Mihai Brașoveanu?, li se adresă o preafrumoasă ziaristă de la o televiziune din oraș. Căci azi urma să se întoarcă de la Roma. Mi s-a spus că voi sunteți prietenii lui. Că beți în fiecare zi cafea împreună cu el.
Un cameraman, care stătea în dreapta ziaristei, aștepta și el cu înfrigurare un răspuns.
-Noi nu știm, căci nu știm unde stă. Poate președintele Uniunii să știe, a sfătuit-o Iulian Perciun pe jurnalistă.
Până una, alta, apetisanta jurnalistă ținu cu tot dinadinsul să le ia lor câte un mic interviu despre creația lui Mihai Brașoveanu. După care plecă, dar veniră alte jurnaliste la fel de frumoase, care, de asemenea, îi întrebară de prietenul lor. Îl căută însă și o fostă colegă de școală de-al lui Mihai. O tipă trăsnet, la vederea căreia le căzură plombele.
Nimeni nu-l putea găsi pe Mihai și toți presupuneau că acesta încă nu revenise din Roma.
Dosiți sub un foișor din curtea blocului, doi tipi studiau ferestrele căminului unde locuia prozatorul Mihai Brașoveanu.
-Uite, lumina e stinsă în camera sa!
-Înseamnă că încă mai e la Roma.
-Dar, poate, special nu o aprinde ca să nu afle nimeni că a revenit acasă.
-Crezi?
-Hai să vedem.
Cei doi s-au furișat ca niște fantome în clădirea coșcovită a căminului. Pe tot coridorul ardea un singur bec și acela tocmai în celălalt capăt. Au forțat ușa și-au dat buzna înăuntru. În camera era întuneric.
-Unde se aprinde lumina, frate?
Au apăsat pe întrerupător, dar lumina nu se aprinse. Unul dintre ei scoase o lanternă din geantă și o plimbă prin încăpere, peste manuscrisele și cărțile împrăștiate pe podea, peste scrumiera ticsită cu chiștoace de pe pervaz și peste o sticlă de votcă pe jumătate plină.
Mihai Brașoveanu dârdâia de frig în pat. Au tras plapuma și pe podea au căzut niște sticle cu apă. Brunetul le-a atins. Erau fierbinți.
-Banii, unde sunt banii, frate?
-A fost o glumă. Nu am primit niciun premiu. O biată glumă. Nu știu ce mi-a venit s-o fac.
Cei doi nu l-au crezut și au început să-l bată cu pumnii și picioare ca să le spună unde sunt banii. Și l-au bătut până l-au lăsat jos fără simțiri.
A doua zi, au dat de el frumoasele jurnaliste. L-au găsit zăcând mort pe podea, într-o baltă de sânge. Și primul lucru care le-a trecut prin minte că hoții care l-au ucis i-au furat premiul.
Foto de pe aurelvirlan.ro
