Portretul unui critic dur

Prima dintre povestirile din cartea de proză scurtă a lui Nicolae Spătaru „Îngerașul purta fustă mini”, apărut de curând la Editura Junimea din Iași, încearcă să descrie relația atât de complicată și de sofisticată dintre scriitori și critici literari, așa cum se reflectă aceasta în oglinda cotidianului și a vieții de zi cu zi dintr-o metropolă post-sovietică. Între prozatorul Corneliu Isărescu și criticul literar Manole Deaconescu s-a înfiripat o prietenie caldă și delicată încă de pe vremea studenției lor sovietice; o prietenie întărită și confirmată de fel de fel de servicii pe care și le-au făcut reciproc de-a lungul timpului, atunci când intrau la apă; o prietenie care, iată, se părea că a rezistat probei timpului, până când lui Corneliu Isărescu îi apăru o nouă carte- „Oraș pe verticală”- și se făcu praf și pulbere, nemairămânând din ea piatră pe piatră și fulg pe fulg.

O prietenie dintre un critic literar și un prozator este ceva de domeniul utopiei și nu este posibilă atâta timp cât cel din urmă continuă să producă literatură. Între Corneliu Isărescu și Manole Deaconescu nu este vorba despre o legătură de prietenie, ci despre o relație de putere. Prin intermediul textelor literare- a cărții de proză în cazul lui Corneliu Isărescu și a cronicii literare în ceea ce-l privește pe Manole Deaconescu- fiecare dintre ei vrea să-și demonstreze superioritatea și puterea asupra celuilalt. Cei doi sunt legați printr-un raport de putere și asta și pune capac prieteniei lor.

Răscolind în cenușa prieteniei dintre prozatorul Corneliu Isărescu și criticul literar Manole Deaconescu, vom da peste un portret acidulat al celui din urmă. Criticul literar Manole Deaconescu este un om cu multiple fețe, un om cu duble standarde, un oportunist, care se dă după cum cade ploaia. În față, scriitorilor le spune una și în presa literară complet altceva. Între cronicile sale publicate în reviste și între cuvintele emise în aer se cască o râpă uriașă. Este un duplicitar, căruia îi este frică să le spună scriitorilor în față ce crede despre cărțile lor. Este un ipocrit și un fățarnic care nu ratează nicio ocazie pentru a ieși în față și a-i băga sub covată pe scriitori. Ahtiat de popularitate și de slavă, lovește în toți, inclusiv în prieteni. De dragul gloriei, îl sacrifică și pe prietenul său din studenție, Corneliu Isărescu, nefiind nici cu acesta sincer. La teatru, unde l-a căutat după ce i-a citit cartea, l-a gratulat, dar în cronica din „Hyperion”, l-a desființat.

Când află Corneliu Isărescu ce gândea în realitate vechiul său prieten, despre care toți colegii săi scriitori spuneau că este duplicitar și ranchiunos, iar el nu-i prea credea, trăiește un șoc.

Cronica lui Manole îl bagă în spital și-i provoacă, în cele din urmă, moartea. Povestirea lui Nicolae Spătaru „Îngerașul purta fustă mini” surprinde ultimele ore din viața prozatorului Corneliu Isărescu. O viață curmată brusc de o cronică literară.

Dramatismul acestei vieți întrerupte atât de subit este contrabalansată de ironia cu care o descrie scriitorul Nicolae Spătaru. O ironie pe care o stăpânește de minune și o folosește și în alte povestiri din carte. Atunci însă când nu va recurge la ironie, Nicolae Spătaru va injecta oniric și fantastic într-un univers pe cale să se prăbușească. Reușind, în acest fel, să dea una dintre cele mai bune cărți de proză care au apărut în anul 2015.

Sursa foto: europalibera.org