Poezii din război

– BORIS GUMENIUK –

Născut în 30 ianuarie 1965, în satul Ostirv din regiunea Teropil, din Ucraina, Boris Gumeniuk este membru al Uniunii Scriitorilor din Ucraina începând cu anul 2006. Este coordonatorul unei colecții de cărți despre închisorile din Ucraina. A publicat cinci volume de poezie, dar cea mai cunoscută cartea a sa e Poezii din război, care a apărut în plin război ruso-ucrainean, devenită în foarte scurt timp bestseller. Nu numai că i s-a epuizat tot tirajul, dar a intrat și în atenția criticii literare, fiind comentată pe larg și masiv. Nota specifică a poeziilor e că toate au fost scrise pe front, în tranșeele din Donbas, în pauza dintre lupte. Aceste versuri sunt tot așa de dramatice ca și realitatea de pe front, născându-se din tensiunea crescândă de pe câmpul de luptă. Poate, de aceea, poetul nu crede că va mai scrie poezie și după război. Iată un scurt fragment din această carte. (D.C.)

(fragment)

1.

Ce știți voi cum se nasc soldații?

Voi nu știți cum se nasc soldații.

Războiul naște soldații.

Suferința naște soldații.

Dragostea naște soldații.

Ura naște soldații –

Mi s-o întâmplat să văd și asemenea lucruri,

Dar, de cele mai multe ori,

războul naște soldații.

De obicei, se ia un om obișnuit

Indiferent de vârsta sa

În cazuri foarte rare, o femeie

tânără

de obicei, virgină.

De regulă, cu carne și sânge

Născut de mamă-sa

Și e trecut prin proba focului.

Înainte de toate, este îmbracat într-o platoșă deosebit de comodă

Și e dus până la poziția de tragere a dușmanului

Pe o distațanță de la un kilometru până la cinci sute de metri

Și e lăsat să fie împușcat din automate.

Dacă după primul glonte rămâne în viață

și nu e făcut bucăți

și nu se scurge la pământ

sau nu se împrăștie în aer

i se va scoate platoșa,

dar nu dintr-o dată, ci treptat

și din nou

va fi dus spre pozițiile de tragere ale dușmanului

dar de data asta și mai aproape

Ca să fie împușcat din nou.

După fiecare încercare platoșa i se va subția

Și se va face tot mai mică

Se va scurta

Cu cât distanța va deveni minusculă

dar o să rămână fără ea

Când îl vor împușca din mitraliere

Cu lungi rafale

din aruncătoare de mine,

Fără milă.

La urmă, va fi tocat mărunt-mărunt

cu lopeți de genist

Și va fi despicat cu baionete.

Dacă și după toate astea

Va mai continua să trăiască

Și va rămâne în viață

Și va ma continua să lupte

Și o să rămână la toate rece

Atunci va deveni nemuritor

Aidoma granitului

Atunci va deveni bun la toate.

(…)

2.

Trezit de frigul din zori,

De la repirație, barba mea s-a făcut ca o brumă umedă.

Înfofolit într-o plapumă

Urmăresc obiectele din amurg:

Luna, prin geamul înghețat, de parcă sub apă înoată

Curgând ca ceara rece

îngheață pe pervaz.

Într-un moment, uitându-mă

ca și cum prin casă

Caut să-mi amintesc

Ce a fost aici înainte de asta

Ce a fost aici.

Arcurile divanului vechi

Jenându-ți o coastă

Astăzi atât de singur

Ca după zece ani de dormit

Nicidecum nu-mi pot aduna amintirile

poate deja e prea târziu de schimbat

ceva

arcurile

divanului.

(…)

––––––––––––––––

4

Astăzi am împușcat într-o stea
apăruse deasupra unei tufe

vizavi de tranșeea noastră
la patru jumătate dimineața
apăruse de nicăieri

la suprafața apei

aidoma unei răsfrângeri

a armei lunetistului vrăjmaș
care și-ar fi aprins brusc țigara

între dinți
și atunci eu am deschis focul.

Dar pentru ca să se aprindă lanterna
Sau mobilul banal în mâna

oponentului meu
pe care l-a telefonat mămicuța

din Pskov
De pe cealaltă coastă

a galaxiei
ca să se intereseze

„Cum stai cu sănătatea, fiule?”
aștept secunda
până când tipul își duce receptorul la ureche
și bat în foc.

Steaua care licări deasupra tufarului
încerca să se ridice deasupra Donețkului
dar se răzgândi
Probabil ceva a speriat-o
și dispăru dintr-o dată
Pe partea cealaltă a focului dușman
cât mai departe de toate acestea.

(…)

––––––––––––––––

(traducere din ucraineană de Dumitru Crudu)

Sursa foto: poesisinternational.com