Poezia (din volumul antologic Citirea zidurilor) şi publicistica (din volumul Revolta clonelor) lui Nicolae Spătaru cuprind două atitudini foarte diferite faţă de realitate. Poezia lui Nicolae Spătaru este a unui om dezamăgit de lumea basarabeană în care nu şi-a putut realiza visurile şi idealurile din tinereţe. Poezia sa ţâşneşte din deziluzii, dezabuzări, neîmpliniri, oboseală. Cuvântul de ordine din poeziile sale este decepţia. Față de o realitate dură, urâtă, agresivă, în care nu mai e loc pentru elan şi avânt. Față de o realitate nemiloasă, anostă, abjectă, din care nu mai poţi ieşi decât stors ca o ceapă. Față de o realitate scârboasă, din care au fost marginalizaţi oamenii care mai cred în ceva și luptă pentru certitudinile și valorile lor. De aici, şi dezîncântările. Între dezumflare şi demitizare, între dezolare şi dezvrăjire, poezia sa se leagănă ca frunzele pe ramuri. Forţa şi valoarea poeziei sale se hrăneşte din solul resemnării şi părerilor de rău. Vigoarea poeziei sale provine din zațul amărăciunii. Dar şi noutatea sa. Nicolae Spătaru face o figură distinctă printre poeţii postmodernişti pentru că nu pune în centrul poeziei sale intelectualismul și livrescul, ci emoția. Nicolae Spătaru e un sentimental care scrie într-o cheie postmodernistă. De aici, şi valoarea incontestabilă a poeziei sale.

Publicistica sa condensează însă o altă atitudine faţă de realitate, a unui om revoltat, a unui protestatar, a unui om care nu lasă mâinile în jos şi luptă ca lucrurile să se schimbe. Volumul Revolta clonelor conţine texte scrise de Nicolae Spătaru în anii dictaturii neocomuniste, care impresionează şi azi prin curajul şi luciditatea lor. Într-un text publicat în 2002, Telenovela guvernării comuniste, Nicolae Spătaru sancţionează foarte dur excesele de umilinţă ale guvernanţilor moldoveni în faţa Moscovei, dar şi tăcerea opoziţiei, atunci când Chişinăul găzduise summitul şefilor de state membre ale CSI şi se transformase peste noapte „într-o capitală de gubernie siberiană”. Unele dintre textele sale sunt vizionare. Într-o pastilă publicată în 2008, Nicolae Spătaru, parcă anticipase revoluţia din aprilie şi înăbuşirea ei în sânge, atunci când a afirmat că la „orizont apar nori roşii, adie a teamă , a teroare”, dar şi când a exclamat: „Noi nu mai avem răbdare!!” Şi toate astea într-un text publicat în toamna lui 2008.
De la dezamăgire la revoltă nu e decât un pas. Şi Nicolae Spătaru l-a făcut. Atunci când îți trebuia curaj pentru asta.

Foto de pe adevarulshop.ro