Dumitru Crudu 
Dorin Chirtoacă a plâns. Nu știam că Dorin Chirtoacă a plâns în timp ce dădea un interviu la televiziune. L-a bușit plânsul în fața camerei de filmat și filmulețul în care plângea a fost postat pe yutube. Împreună cu o prietenă pe care am vizitat-o, ne uitam cum Dorin Chirtoacă plângea și lacrimile i se cotileau pe obraji, când a sunat telefonul fix și Tamara a oprit filmulețul și s-a dus în hol să răspundă, lăsându-l pe Dorin Chirtoacă cu fața scăldată în lacrimi.
Ceva se întâmplase. Judecam asta după vocea Tamarei care deveni nesigură și tristă și tot mai stinsă. M-am sculat din fața computerului și am mers după ea în hol și am găsit-o cu obrajii uzi. Până și receptorul pe care-l ținea lipit de ureche era ud de lacrimi și eu m-am așezat în genunchi în fața ei și am apucat-o de mână, dar ea mi-a făcut un semn nervos cu capul să plec de acolo. Am mers la bucătărie și mi-am aprins o țigară, întrebându-mă oare ce veste i s-a transmis că, brusc, a năpădit-o plânsul ?
Deodată, a trântit receptorul în furcă, a deschis ușa și a intrat în bucătărie. Și-a aprins o țigară și s-a așezat pe scaun, fără să-mi spună nimic. Tăcea și fuma. S-a sculat în picioare și s-a dus la geam. Fuma cu spatele la mine. Oare ce s-a întâmplat ?
-Ce ai, Tamara ?
-Nimic.
-Cum nimic, dacă plângi ? Zi ce ți s-a întâmplat ?
-Și dacă o să-ți spun cu ce o să mă încălzească asta ?
-Mai știi, poate, te pot ajuta cu ceva.
-Nu mă poți tu ajuta cu nimic. Așa cum nu m-ai putut ajuta nici în urmă cu treizeci de ani.
Tamara era o fostă iubită de-a mea din tinerețe, care m-a părăsit după ce a făcut un avort, la insistențele părinților ei, dar acum o întorcea ca la Ploiești, sugerând că eu aș fi părăsit-o. Și ea, dar și eu suntem căsătoriți, și între noi nu e nimic, iar pe la ea am trecut ca să împrumut romanul „Detectivii sălbatici” a lui Bolano.
-M-au concediat, asta mi s-a întâmplat.
-Dar cum să te concedieze prin telefon ?
-Uite așa.
-Foarte trist.
-Acum nu știu ce o să mă fac, pentru că Vlad e șomer și eu eram singura care aduceam bani în casă. Cum naiba o să ne descurcăm ? De unde o să fac rost de bani ca să le dau de mâncare copiilor ? Din ce o să trăim ?
Tamara lucrase secretară la o firmă de construcție. Nu știam ce să-i spun și îi spuneam și eu ce-mi venea în minte, doar ca să o consolez, dar ea mi-a pus cartea lui Bolano în brațe și mi-a făcut semn să plec.
-Sau poate vrei să te mai uiți cum plânge Dorin Chirtoacă ?
Nu. Nu mai voiam. Am traversat vestibulul și ea m-a însoțit. Mi-am luat rămas bun de la ea și am ieșit, iar Tamara a revenit în apartamentul ei, cu fața scăldată de lacrimi și primul lucru pe care l-a făcut a fost să închidă filmulețul ăla cu Dorin Chirtoacă, în care acesta plângea, și să se apuce ea de plâns.
