Iulia

Invalidul a observat că, ori de câte ori apărea vreun polițist prin curte, Iulia se retrăgea din fața ferestrei și se ascundea prin casă și, într-o bună zi, când femeia îi schimba scutecele, a întrebat-o de ce se teme de îngerași. Femeia și-a ridicat frumoșii ei ochi spre el și l-a privit uimită.

-Ce ai făcut că fugi de ei?

-Nu am făcut nimic.

De o săptămână, blonda asta răpitoare îl îngrijea pe Pavel, spre stupefacția lui, care nu-și putea imagina că o femeie atât de frumoasă nu-și putea găsi de lucru și în altă parte.

-Mie poți să-mi spui.

Tocmai atunci s-a auzit lătratul lui Tarzan în curte, un glas supărat, și poarta trântită și femeia a intrat în panică, deși nu a văzut cine e cel care a intrat în ograda lor și, cât ai bate dintr-un picior, s-a făcut nevăzută în camera vecină.

Ușa s-a deschis și în odaie s-a furișat Traian, un fost coleg de facultate de-al lui Pavel, încă de pe vremea când cel din urmă se putea deplasa prin lume pe propriile lui picioare.

-Tot singur?

-Da.

-Și cum te descurci?

-Mă mai ajută câte-o vecină.

-În scaun cine te-a așezat?

-Alina.

-Aha.

-Dă-mi, te rog, o țigară.

-Dar ai voie să fumezi?

-Nu. Dar vreau.

Cum Pavel nu-și putea ridica mâinile de pe genunchi, pentru a-și putea ține țigara între degete, i-o ținea Traian.

-Da‘ pe tine ce vânturi te-au adus la mine?

-M-am certat cu tata și nu am unde să dorm la noapte. Pot să rămân la tine?

-Da. Iulia!

Nu răspundea nimeni și Pavel l-a rugat să deschidă ușa de la camera vecină. Traian a deschis-o și și-a rotit ochii prin cameră.

-Aici nu e nimeni.

-Ia uită-te sub pat!

Înainte ca Traian să tragă cuvertura într-o parte, femeia a ieșit de sub pat și s-a ridicat în picioare, în fața necunoscutului.

-Ăsta cine mai e? l-a întrebat ea pe Pavel.

-E Traian. Un fost coleg de facultate. În noaptea asta va dormi la noi. Faceți cunoștință.

-Deja am făcut.

-Parcă îmi spuneai că ești singur, l-a întrebat Traian, când femeia s-a dus la baie.

-Nu am crezut că ai să stai așa mult.

-Aha.

-Iulia, mi-ai promis că ai să-mi povestești ceva!

-Dar nu din baie.

-Traian, du-te, te rog, în camera vecină și lasă-ne preț de câteva clipe singuri.

Bărbatul plecă. Iulia a împins ușa cu umărul și s-a apropiat de Pavel.

-Iar ai făcut pe tine, i-a spus ea. Dă-mi voie să-ți schimb scutecele.

-Mulțumesc. Nu-mi povestești?

În timp ce îl ștergea cu un șervețel umed în regiunea stinghiilor, femeia începu să-i povestească.

-Am luat niște credite de la bancă pentru a iniția o afacere, dar partenerul meu a fugit cu toți banii.

-Și?

– Banca m-a dat în judecată,  iar judecătorii m-au condamnat la doi ani de pușcărie, dar eu am reușit să fug în ultima clipă. Și, iată, mă ascund la tine.

-Of, of, of, Iulia. Bănuiam eu că nu de zile bune ai ajuns la mine. Și mulți bani ai să la le dai?

-50000 de euro.

În curte apăru un polițist și femeia l-a lăsat cu pantalonii pe vine și s-a ascuns sub pat. Dar polițistul nu a observat că Pavel era în curul gol și a mers direct la toaletă, iar după ce și-a satisfăcut nevoile, i-a tras el pantalonii și a plecat.

Pavel a adormit, și Iulia, împreună cu Traian, l-au mutat din cărucior în pat, iar alături de el a rămas să doarmă și colegul lui de facultate, pe când femeia s-a retras în camera vecină.

Acolo însă și-a făcut apariția și Traian, care o anunță că a tras cu urechea și că a aflat că se ascunde de poliție și o amenință, că dacă nu o să se culce cu el, atunci o s-o toarne gaborilor. Femeia se împotrivi și îl strigă pe Pavel s-o scape de Traian, dar acesta nu îi răspunse nimic, deși nu dormea. Iulia cedă.

Dimineața, un polițist a apărut în curte, iar Iulia s-a fofilat sub pat. Traian însă era la baie, de unde stiletele l-a și săltat, îl acuza că și-ar fi ucis tatăl.

După ce îngerașul l-a împins pe Traian în curte, Pavel a strigat-o să iasă de sub pat, dar Iulia nu voia.

Imagine cover: „Femeie la fereastră” de Salvador Dali (sursa foto: picturicelebre.ro)