Gheorghe Gheorghe

Omul care a căzut jos pe trotuar și nu se putea ridica era actorul Gheorghe Gheorghe. I-am întins mâna și el mi-a înșfăcat-o cu putere și eu l-am tras și l-am săltat. Arăta ca dracu. Era jerpelit, janghinos, hirsut, cu părul vâlvoi, puțea a votcă și se clătina pe picioare. Mașinile vâjâiau prin fața noastră, iar oamenii care treceau pe alături ne priveau chiorâș. S-a dezechilibrat și s-a prăvălit peste mine și eu l-am prins din zbor și l-am sprijinit să nu cadă. M-a rugat să-l ajut să meargă la sediul partidului socialiștilor de pe 31 august.

– La sediul partidului socialiștilor de pe 31 august?

-Da, mi-a repetat el, la sediul partidului socialiștilor de pe 31 august.

Am rămas mască.

-Da ce ai pierdut tu la ei? l-am întrebat eu perplex, pentru că știam că vederile lui politice erau altele. Unde mai pui că am stat umăr lângă umăr la atâtea mitinguri anticomuniste.

-Mi-am uitat geanta cu cheile mele de acasă.

-La ei?

-Da.

-Înseamnă că ai mai fost pe acolo?

-Da, am mai fost.

-Azi?

-Da, azi.

Eram șocat.

-Mă ajuți?

-Numai dacă îmi spui ce naiba ai putut căuta tu la ei. Sau ți-ai schimbat viziunile politice?

-Da de unde?!

-Și atunci?

-Îți spun de la obraz, am fost să-mi ud măselele.

-Să bei?

-Da, să-mi ud măselele.

Îl priveam țintă pe acest om care era atât de popular la sfârșitul anilor optzeci că i-ai fi plătit tu cafeaua numai ca să poți sta cu el de vorbă.

-Pentru că nu aveam bani și la ei azi totul e de-a moca, fiindcă azi e 23 februarie și ei sărbătoresc. Au făcut un mare chiolhan. Nu am vrut să intru, dar când am văzut cum sărbătoreau, am dat toate pe una și am intrat, m-am furișat și eu printre ei, fiindcă tare mai voiam să-mi ud cu ceva măselele, și la ei totul era pe daiboj.

Filmele alea din anii 80 unde apărea și el erau chiar foarte bune. Îmi amintesc de unul dintre rolurile lui – juca un bandit – și îl juca așa de emoționant că începeai să-l simpatizezi.

-Dacă le putem bea votca, de ce să nu o facem? Dă-i dracului de proști, mi-a mai spus el, și s-a pornit clătinându-se spre sediul partidului socialiștilor de pe 31 august, iar eu mă țineam după el ca să-l scol de jos dacă se va prăbuși pe asfalt. Dar nu a căzut și a intrat pe propriile sale picioare în sediul partidului socialiștilor, iar eu am rămas afară, să-l aștept. Ferestrele erau intens luminate și prin ele am văzut așezați roată la o masă de-a valma tineri și bătrâni cu pahare de votcă în mâini, cântând un șlagăr de război, atât de tare că-l auzeam și din stradă. Pe Gheorghe Gheorghe l-au întâmpinat cu urale și l-au așezat în mijlocul lor și i-au umplut un pahar de votcă.

Câțiva tineri ieșiți la o țigară văzându-mă că mă holbez în fereastră și-au încrucișat privirile asupra mea și eu am renunțat să-l mai aștept pe Gheorghe Gheorghe, care, se pare, a uitat pentru ce a intrat în sediul socialiștilor, și am făcut picioare.

(sursa foto: flickr.ro)