Găgăuzoaica fatală

Eram răcit bocnă şi tremuram sub plapumă. Dârdâiam şi transpiram. La fiecare jumătate de oră îmi scoteam de pe mine maioul ud şi-l aşezam pe spătarul scaunului, de unde luam un altul şi mi-l trânteam pe umeri, dar foarte curând l-am îmbrăcat şi pe ultimul. Toate maiourile îmi erau ude şi nu mai aveam cu ce să mă schimb şi mă lua când cu cald, când cu rece. Aveam febră. Termometrul îl aşezasem pe blatul scaunului de lângă pat, dar nu aveam curaj să mi-l bag sub braţ ca să nu aflu ce temperatură puteam să am în acele clipe. Caloriferele erau reci şi în camera mea era la fel de frig ca şi afară, unde crengile copacilor acoperite de chiciură băteau în geamurile îngheţate ale ferestrelor. Tuşeam. Transpiraţia îmi curgea în ochi şi în gură.

Mă frigea în piept şi în gât şi, în general, mă temeam că am dat de naiba când am auzit un ciocănit uşor în uşă şi am zis da. Uşa s-a deschis şi peste prag a păşit o vecină care locuia cu trei camere mai încolo. O ştiam, bineînţeles. Toţi din cămin ne ştiam unii pe alţii. Pe femeia asta însă o detestam. Era găgăuzoaică şi o chema Tamira. Dar nu din cauza asta nu aveam ochi s-o văd, ci pentru că era foarte trufaşă. Aroganţa unei femei năucitor de frumoase, întreţinută de un amant bătrân şi foarte bogat. Era cu ochi şi cu sprâncene că trăia pe spezele lui, fiindcă nu muncea nicăieri, dar avea de toate. Din când în când, în faţa căminului nostru frâna un jeep roşu, din care îşi slobozea mai întâi un picior şi apoi altul un vâj burtos, înţolit într-o geacă îmblănită şi mergea la Tamira. Lumea bârfea că acea cameră i-ar fi cumpărat-o chiar el. Niciodată însă nu a rămas la ea mai mult de o oră.

Înainte de alegeri, m-am clănţănit cu ea în bucătărie, unde am mers să-mi prepar o cafea. Ocupase toate arzătoarele de la aragaz, pe fiecare dintre ele fierbând câte ceva. Am rugat-o să-mi cedeze mie un arzător şi nu a vrut şi am făcut-o nesimţită. Iar ea m-a făcut bădăran. Eu am numit-o mancurtă şi putinistă, pentru că ştiam că îl simpatiza pe Dodon, iar ea, tâmpit şi fascist, fiindcă îmi cunoştea simpatiile politice.

Şi acum Tamira stătea pe marginea patului meu şi îmi lua temperatura. Tamira, tipa aia care l-a votat pe Dodon. Amanta vâjului bătrân. Găgăuzoaica aia care îi dispreţuieşte pe români. Aveam 39 şi 2 şi ea m-a forţat să mă scol din pat şi m-a dus în camera ei, unde m-a băgat sub plapumă şi a început să mă îngijească. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să piseze usturoi şi să mi-l aplice pe spate, pe burtă şi pe piept. Îmi dădu să beau nişte medicamente şi ceai, foarte mult ceai.

Cineva a bătut în uşă şi ea a ieşit. Înapoi s-a întors peste trei ore, uşor abţuiguită. Mi-a măsurat  temperatura.  Nu mai aveam febră  şi  nici nu mai tuşeam. Îmi revenisem. S-a dezbrăcat şi s-a culcat lângă mine şi un şmah de coniac m-a izbit în faţă. Era goală-goală. S-a lipit de mine şi am făcut dragoste până dimineaţă. A doua zi, sănătos tun am revenit în odaia mea, iar seara am mers din nou s-o caut. Am bătut la uşă şi mi-a deschis vâjul ei, cu părul vopsit. Mă privea nedumerit. I-am spus că am greşit camera şi am plecat mai departe.

O oră mai târziu, am văzut-o ieşind din cămin şi apropiindu-se de jeepul vâjului. Abia acum l-am recunoscut: era un fruntaş socialist. Uf, cu amanta cui am făcut eu astă-noapte dragoste. În timp ce se aşeza pe scaunul ei, Tamira s-a uitat în sus spre fereastra mea şi mi s-a părut că mi-a făcut din mână. Apoi maşina a plecat, iar la câteva ore după aceea am ieşit şi eu în oraş ca să iau parte la un miting din centrul oraşului unde oamenii protestau contra rezultatelor alegerilor.

(sursa foto: perfecte.md)