Dispariția lui Colea

Pe Colea l-am întâlnit în stație, când mă dădeam jos din troleibuz. Parcă m-ar fi așteptat pe mine, pentru că mi-a ieșit înainte cu mâna întinsă și cu o față surâzătoare.

-Știi noutatea? m-a întrebat.

-Care noutate?

-Dodon a făcut o listă cu toți românii din Republica Moldova, pentru a-i expulza rând pe rând din țară.

-Da tu de unde știi?

-Nu are importanță de unde. Pur și simplu știu.

-Totuși de unde ai aflat?

-Îți spun.

Avansam pe stradă și el se ținea coadă de mine și îmi tot zicea că nu știu ce amic de-al lui care se învârte prin cercurile sus-puse i-ar fi povestit despre lista asta cu români. O listă neagră, o listă de sute de pagini, dacă nu de mii.

-Și crezi că o să-i expulzeze pe toți?

-Sunt sigur.

-Bine, și ce va face cu ăia care s-au născut aici? l-am întrebat eu în timp ce urcam într-un alt troleibuz. Colea s-a suit după mine.

-Îi vor expulza și pe ăia.

-Adică pe noi.

-Pe mine nu, a mătăhăit Colea din cap, pentru că eu nu am cetățenia română. Dar pe tine, s-ar putea, și mă privi foarte trist, de parcă asta urma să se întâmple azi.

Am coborât la Piața Centrală și Colea a ieșit după mine. Era în dreapta mea când i-am cerut vânzătoarei o pereche de pantofi și am început să-i măsor. A rugat-o și Colea să-i dea o pereche de pantofi ca să-i probeze.

-Ce mărime?

-42.

În timp ce-și încălța pantofii, Colea era foarte trist.

-Și chiar nu te temi că o să te expulzeze? m-a întrebat el.

-Nu mă tem.

Vânzătoarea mi-a adus și perechea mea și m-am așezat în locul lui Colea pe un scaun ca să-mi probez pantofii.

-Domnule, domnule, striga vânzătoarea după Colea, care se îndepărta printre tarabe. Dar pantofii ăia cu care plecați cine o să mi-i plătească?

-El o să vi-i plătească, a arătat Colea în direcția mea și s-a făcut nevăzut în mulțime. Mi-am descălțat pantofii din picioare și i-am înapoiat vânzătoarei, deși îmi veneau perfect, pentru că nu aveam bani decât pentru o pereche. Vânzătoarea se făcu stacojie la față.

-Dacă nu-mi plătiți pantofii ăia, chem tot acum poliția.

Am scos din portmoneu un teanc de bancnote și o parte din ele i le-am dat vânzătoarei, care deveni imediat surâzătoare. Am plecat mătăhăind din picioare, fără să-mi mai cumpăr pantofi, iar în timp ce ieșeam din piață, mă întrebam: Da poate e adevărat că Dodon a făcut lista asta și în ea m-a inclus și pe mine. Oare ce o să mă fac dacă mâine o să vrea să mă expulzeze și pe mine?

(sursa foto: deschide.md)