ANUL 2018

Bibliotecarele nu mai sunt bibliotecare.
Biblioteca nu mai e bibliotecă.
Dacă deschide ușa vreun om și întreabă de vreo carte
Bibliotecarele se enervează
Și țipă la el
Ce o mai face și ăsta pe deșteptul și
Nu stă pe acasă,
Retrogradul,
Depășitul de situație,
Oare nu vede că suntem în 2018,
Un an în care altceva ar trebui să ceară într-o bibliotecă,
Dar nu cărți,
Numai nu cărți.
Bibliotecarele se enervează și fac spume la gură
Și strigă la bietul om
Și-i propun altceva,
Vor să-i bage mințile în cap
Și-l învață ce ar trebui să caute un om
Într-o bibliotecă în anul 2018.
Dar omul ăla nu înțelege și o tot ține pe a lui și atunci
Bibliotecarele îl apucă de guler și-i fac vânt
Afară
Pe scări
În stradă
Și întâmplător sau nu
Omul ăla sunt chiar eu
Pe mine m-au aruncat în stradă.
Eu sunt cel scos de guler
Și îmbrâncit în stradă,
De niște bibliotecare
Care nu mai vor să fie bibliotecare
Ci altceva
altceva, habar nu am ce.
Vânzătorii nu mai vor să fie vânzători,
Ei umblă prin magazine ca pe podiumul unui teatru
De modă
Și prezintă conservele ca pe niște colecții noi de haine
Și se enervează și țipă la omul care
Vrea să cumpere ceva
Și-l aruncă în stradă
Și întâmplător sau nu
Omul ăla sunt chiar eu.
Pe mine m-au aruncat în stradă.

Șoferii de taxi nu mai vor să fie șoferi de taxi.
Muncitorii cu târnăcoape nu mai vor să fie muncitori
Cu târnăcoape, îmbrăcați în șorturi înguste, strâmte, mulate,
Stau cu târnăcopul într-o mână și cu mobilul în alta
Și nu mai vor să fie muncitori cu târnăcoape.
Ci altceva, ceva mai mult decât niște muncitori cu târnăcoape.
Deși au și târnăcoape în mâini.
Muncitorii cu târnăcoape nu mai vor să fie muncitori cu
târnăcoape.
Asta ține de domeniul trecutului.
E ceva depășit.
Vetust.
Învechit.
E ceva retrograd.
Azi un muncitor cu un târnăcop în mână
Nu mai e un muncitor cu un târnăcop
În mână. azi nu mai sunt muncitori.
Azi nu nu mai sunt vânzători.
Azi nu mai sunt bibliotecari.

Nu lua vreun taxi că te va duce într-o altă direcție decât cea
Pentru care ți-ai plătit călătoria.
Azi taximetriștii nu mai sunt taximetriști.
Azi nu mai există taximetriști.
Azi nu mai există vânzători.
Azi nu mai există muncitori.
Azi nu mai există bibliotecare,
Ci altceva
Nu știu ce
Dar altceva.
Poate
Vânzătoarea de la magazin este un trandafir
În glastră. poate
Poate taximetristul e un elefant în pijama.
Poate muncitorul cu târnăcopul e un
Brad în pustiul Sahara.

Sau
Altceva, cum ar spune poetul,
Cu totul și cu totul altceva,
Cum ar spune același poet.

Eu încerc să mă ridic de pe asfalt și să-mi scutur praful
De pe pantaloni.
În anul 2018
Măcar praful mai e praf.
Asta e sigur și pot să declar asta
Sus și tare cu mâna în foc.
Praful este tot praf. Și nu e altceva. Nu e
Altceva decât tot praf.
Sunt sigur de asta.
Praful e tot praf în anul 2018.

Mă ridic de jos și nu știu unde să o iau
Într-o bibliotecă, într-un magazin, să merg pe o stradă
În reparații, să iau un taxi,
Și cât mă învârt în jurul cozii
Deodată o bibliotecară mă nimerește cu o carte în cap
Deodată un vânzător mă izbește cu o conservă în creștet
Deodată un muncitor aruncă cu un târnăcop în mine
Deodată taximetristul demarează mașina și
se pornește țintă spre mine
Și singurul lucru care îmi mai rămâne e să închid
Ochii și s-o iau la fugă
Cu ochii închiși.

O vânzătoare de la magazin este un trandafir
În glastră. O bibliotecară este
O pală de ninsoare în luna iulie.
Un muncitor e un
Brad în pustiul Sahara.
Suntem în
Anul 2018.
Și un elefant în pijama mă apucă de guler
și mă aruncă în stradă.