Alex. ȘtefănescuAlex. Ștefănescu
26.03.2019

Stau în cerdacul tău…

În sonetul Stau în cerdacul tău…, datând din 1879, este descrisă o scenă grațios-indecentă, cu o tânără femeie care, noaptea, în intimitatea locuinței ei, crezând că nu este văzută de nimeni, se piaptănă și se dezbracă, înainte de culcare. Cam în aceeași perioadă, în Franța, poetul Arthur Rimbaud (pe care Nicolae Labiș îl va numi „încâlcit ștrengar Arthur)  descria, în poezia Întâia seară, o scenă asemănătoare: „Ea era foarte dezbrăcată/ Și arbori falnici, indiscreți/ La geam se-nghesuiau să vadă/ Apropiindu-se șireți.” etc. (traducere de Petre Solomon).

Eminescu și Rimbaud nu știau unul de celălalt. Dar sensibilitatea de poeți îi făcea să aibă unele preferințe comune, printre care aceea pentru nuditatea întotdeauna provocatoare a femeii. Iată sonetul eminescian:

„Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină./ De-asupra-mi crengi de arbori se întind,/ Crengi mari în flori de umbră mă cuprind/ Şi vântul mişcă arborii-n grădină.// Dar prin fereastra ta eu stau privind/ Cum tu te uiţi cu ochii în lumină./ Ai obosit, cu mâna ta cea fină/ În val de aur părul despletind.// L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,/ Desfaci visând pieptarul de la sân,/ Încet te-ardici şi sufli-n lumânare…// De-asupră-mi stele tremură prin ramuri,/ În întuneric ochii mei rămân,/ Ş-alături luna bate trist în geamuri.”

În poemul lui Rimbaud, femeia este goală pentru poet (nu întâmplător titlul precizează Prima seară). În sonetul lui Eminescu, ea nu știe că este privită. Lui Eminescu îi plăcea nuditatea inocentă. O scenă asemănătoare apare în Călin (file din poveste), unde fata de împărat doarme în iatacul ei, dezvelită pe jumătate, când are un vizitator nocturn, la venirea căruia nu se trezește. În Stau în cerdacul tău…, bărbatul o privește pe femeie pe fereastră noaptea, tot fără știrea ei.

Inocența personajului feminin atenuează mult, aproape anulează indecența goliciunii. Și apoi, în Stau în cerdacul tău… dezbrăcarea nici nu este dusă până la capăt, doar începe: „Desfaci visând pieptarul de la sân,/ Încet te-ardici şi sufli-n lumânare…”

Rimbaud îl întrece pe Eminescu în îndrăzneală, Eminescu îl întrece pe Rimbaud în delicatețe.

(text apărut în România literară nr. 48/ 2018)

160 cititori