Daniel Cristea-Enache
Crăciunul lui 2016 și Revelionul 2016/2017 vor fi „petrecute” într-o atmosferă cît mai „sărbătorească”, dar cu o stare generală de spirit deloc euforică. Mulți vor pretinde că se distrează foarte bine, că se simt nemaipomenit, că sînt, bineînțeles, fericiți; puțini vor admite că nu, nu sînt, întrucît ceea ce se întîmplă în jur îi îngrijorează și îi sperie.
E și greu să nu fii îngrijorat: de cînd cu extinderea (social)media prin care s-a ajuns aproape la simultaneitate între producerea unui eveniment și propagarea lui, veștile rele circulă cu repeziciune. Ceea ce s-a întîmplat la Ankara (asasinarea ambasadorului Rusiei) și ce s-a întîmplat la Berlin (camionul care a intrat cu viteză, după modelul atacatorului de la Nisa, în mulțimea strînsă la Tîrgul de Crăciun) au venit peste noi într-un interval foarte scurt. Aproape că ți-e frică să mai deschizi televizorul ori să-ți activezi conexiunea de internet. Oare ce grozăvie s-a mai întîmplat în ultimele ore? Oare cîți civili au mai murit la Alep, în Siria, în ultimele minute? Oare cîți jurnaliști și scriitori au mai fost condamnați, în regimul Erdoğan, în Turcia lui decembrie 2016?
Cam acestea sînt știrile „externe” de care vrem să ne ferim, fără să mai putem.
*
România ultimului deceniu a ambalat (și a poleit) „consumerist” Sărbătorile, căutîndu-și bucuria și pretinzînd a o fi găsit la Lidl și la IKEA. Shopping-ul, într-adevăr, ajută. Te simți mai bine cînd cumperi, pentru tine și pentru alții, lucruri de care ai și de care nu ai nevoie. Stima de sine crește, sentimentul că poți să-ți „gestionezi” viața e înălțător. Dar poți, cu adevărat?
Să presupunem că tu, da, ești foarte-foarte mulțumit și literalmente fericit. Să zicem că și familia ta este așa. Dar oare – într-un cerc mai larg – prietenii și apropiații, colegii și cunoscuții sînt și ei fericiți de Sărbători? Iar dacă, printr-un miracol, toți aceștia se întîmplă să fie, cum este comunitatea de care aparții? Cum sînt românii după Colectiv, cum sînt francezii după Nisa, cum sînt germanii după Berlin și cum sînt sirienii pe timp de Alep?
*
Fără a pleda pentru un fel de unanimitate a fericirii, vreau să spun că nu te mai poți bucura cu adevărat de Sărbători cînd, sincron cu ele, vezi atîta suferință, atîta deznădejde, disperarea unor semeni, lipsa de speranță individuală și comunitară.
Nașterea lui Isus mai poate fi sărbătorită de creștini cu inima plină atunci cînd creștini și oameni de alte credințe sînt măcelăriți? E ca și cum, într-un abator sau într-un „adăpost” de exterminare a cîinilor „maidanezi”, animalul ce urmează a fi omorît s-ar bucura de urletele celui tocmai sacrificat. Reflexul cîinelui în proximitatea morții este frica. Reflexul omului, orice s-ar spune, este același. Ne este frică și, oameni fiind, ne este scîrbă de ceea ce se întîmplă în jurul nostru.
*
Ne este frică de moarte și groază de război. Sîntem oripilați de disprețul teroriștilor față de viețile unor oameni. Ne doare neputința autorităților de a preveni ceea ce se poate întîmpla oricînd, ceea ce tocmai s-a întîmplat acum. Sîntem foarte îngrijorați de ascensiunea extremismului și de radicalizarea indivizilor și grupurilor.
Focalizînd pe România, sîntem preocupați – iată un eufemism – de „externalizarea” muncii în economii mai prospere, ducînd la rupturi și crize grave în familii (drama copiilor ai căror părinți muncesc în Italia și Spania), de condiția sistemului de sănătate, de reducerea clasei de mijloc și dependența unei tot mai largi pături sociale de Stat, în fine, de neexercitarea dreptului la vot de către mulți, prea mulți români.
Sînt, toate acestea, motive de îngrijorare nu retorică. Îngrijorarea noastră trebuie să fie la fel de adîncă precum cauzele și situațiile care o provoacă. La o situație gravă nu e bine să reacționezi cu o veselie tîmpă.
*
Cred, de aceea, că e timpul să ne „restartăm” etic și comportamental cu prilejul, minunat, al acestor Sărbători creștine. Sărbătorile noastre triste trebuie să redevină fericite.
Cînd, dacă nu de Crăciun, să începi să fii „mai om” și mai activ pe acest teren al bunătății pentru cît mai mulți dintre semeni? Papa Francisc, acest uimitor fiu al Domnului ce pare a călca pe urmele Papei Ioan Paul al II-lea, s-a exprimat în 2016 în acest fel: „When a person (who is gay) arrives before Jesus, Jesus certainly will not say, «Go away because you are homosexual»”. Iar în 2013, punea această întrebare adresată parcă întregii lumi: „If someone is gay and he searches for the Lord and has good will, who am I to judge?”.
Haideți să începem cu asta, în contextul oribil al fundamentalismului și după exemplul luminos al unui mare Papă: să-i îmbrățișăm pe cei din comunitatea LGBT chiar dacă nu facem parte din ea și tocmai pentru că nu facem parte din ea. Gestul vostru va conta mai mult decît credeți.
*
De Crăciunul anului 2016, vă doresc nu să aveți conștiința curată (căci cine n-a greșit măcar o dată unuia dintre semenii săi?), ci să vă căutați conștiința și să o găsiți.
