Doi „nași”

România a experimentat în ultima săptămînă din 2016 o evoluție curioasă: ca și cum un șofer nepriceput ar împinge pedala de accelerație pînă la fund, dar ar trage simultan frîna de mînă. Analogia este imperfectă, fiindcă șoferul unei mașini e unul singur, în timp ce într-un regim democratic puterile în stat sînt distincte și actorii politici sînt mai mulți. Dar România acestor zile a fost, pe de o parte, relaxată pînă la somnolență și petrecăreață pînă la congestie – fiindcă au fost Sărbătorile. Iar pe de alta, nervoasă la modul isteric și catastrofistă de parcă ar fi venit Apocalipsa – fiindcă nu avem încă un nou guvern.

*

Într-o primă secvență, Președintele Iohannis a amînat desemnarea viitorului Premier, anunțînd că se va pronunța după Crăciun. Artizanul propunerii dnei Sevil Shhaideh, dl Liviu Dragnea, liderul PSD, s-a arătat extrem de îngrijorat de amînarea punerii în practică a programului de guvernare întocmit de partidul domniei sale. Numai dna Sevil Shhaideh, a arătat dl Dragnea, ar putea pune în aplicare acest program, fiindcă dna Sevil Shhaideh a dovedit o capacitate de muncă ieșită din comun, cum numai dl Dragnea mai are; însă domnia sa (dl Dragnea), din cauza unei legi nedrepte și a unei condamnări discutabile, nu poate fi el însuși Prim-ministru.

*

Opac la silogismele dlui Liviu Dragnea, dl Klaus Iohannis și-a redus și mai mult timpii declarațiilor publice de interes național. Prin comparație cu ultima declarație (cea de după Crăciun), declarația anterioară (cea cu amînarea post-Crăciun) pare epică și barocă.

Cea de acum, în care dl Klaus Iohannis refuză desemnarea dnei Sevil Shhaideh și invită cele două partide, PSD și ALDE, să vină cu o altă propunere de Premier, e aproape mai scurtă decît fraza aceasta în care o menționez. Iată: „Am decis să nu accept propunerea coaliției PSD-ALDE, doamna Sevil Shhaideh, pentru funcția de Prim-ministru, după ce am cîntărit cu grijă argumentele pro și contra. Drept urmare, solicit PSD și ALDE să facă o altă propunere.”.

De remarcat balansul Președintelui între predicația decisă, rezolută, cu o fermitate neînmuiată de Sărbători („am decis”, „să nu accept”, „solicit”), și sugestia că domnia sa ar fi analizat pe îndelete propunerea dlui Liviu Dragnea („am cîntărit cu grijă argumentele pro și contra”).

*

Dacă argumentele pro erau ale dlui Dragnea (care a ținut să nu facă publică nominalizarea și a obținut un fel de cec în alb de la PSD), argumentele contra au fost ale dlui Băsescu. Dl Traian Băsescu s-a dovedit extrem de activ pe final de an. A fost la Parlament, ca proaspăt ales, și a postat o fotografie cu domnia sa în bancă, răspunzînd astfel unui mesaj trimis de către dna Elena Udrea. A fost la Cotroceni și a făcut, în numele PMP, o propunere de Premier (dl Eugen Tomac). În fine, dar nu în ultimul rînd, a avut un rol important în frîngerea carierei guvernamentale a dnei Sevil Shhaideh, arătînd că ea are o reputație „impecabilă”, dar soțul e un simpatizant al lui Bashar al-Assad.

Dl Băsescu i-a făcut dnei Sevil Shhaideh și o postare tematică pe contul său de Facebook, de fost Președinte al României: „Pentru Doamna Sevil Shhaideh. Doamnă, recunosc faptul că nu vă cunosc şi dacă, pînă astăzi, v-aş fi întîlnit pe stradă, n-aş fi ştiut cine sînteţi. Imediat ce am aflat despre nominalizarea dumneavoastră, am sunat la Constanţa. Mi-am sunat finii tătari (eu le spun fini, ei îmi spun naşul dar şi unii, şi alţii, ştim că la căsătoria lor am fost martori), mi-am sunat cunoştinţe din comunitatea turco-tătară din Constanţa. Toţi au vorbit extraordinar de frumos despre dumneavoastră. Aveţi o reputaţie impecabilă.”.

Declarațiile divergente ale dlor Dragnea și Băsescu au așadar un element comun: cei doi lideri de partid au, ambii, fini la malul mării (de fapt, „finii” fiind musulmani, „finii” nu sînt fini decît cu ghilimele, iar „nașii”, așijderea). Deosebirea apare acolo unde „nașul” Băsescu nu a vrut-o pe „fina” „nașului” Dragnea ca Premier al României. Prin decizia Președintelui Iohannis de a nu o accepta pe dna Sevil Shhaideh ca Prim-ministru, se poate spune că dl Băsescu a cîștigat – politic – runda.

*

Și dl Iohannis a ieșit întărit și credibilizat după această respingere în doi pași (1. Vă spun după Crăciun; 2. Nu.) Președintele a dat impresia de fermitate și de responsabilitate, într-un context politic complicat, în care instituțional și constituțional nu are o marjă de manevră confortabilă. Recentele alegeri au adus PSD în pragul de a fi un super-partid, un partid-stat: cîteva procente au lipsit PSD pentru a avea, singur, majoritatea în Parlament.

*

Dl Dragnea, pronunțînd acum termenul „suspendare” (a Președintelui Iohannis), este totuși cel care a pierdut runda, pentru că nu a avut girul PSD pentru o nominalizare – altfel – excelentă. Pentru un partid cu atîtea probleme de imagine, în interior și în exterior, desemnarea dnei Sevil Shhaideh ar fi însemnat asumarea ori măcar mimarea altor politici și altei filozofii.

Un Premier care să fie femeie, minoritară etnic și musulmană ar fi marcat o dată în istoria României. Dar după ce a cîștigat alegerile cu un discurs cu accente naționaliste, dl Dragnea a pierdut în fața propriului partid cu o asemenea nominalizare. Este paradoxal, dar e în logica politică: demagogia cîștigă în fața unei nominalizări mai mult decît decente.

Coarda întinsă de dl Liviu Dragnea s-a rupt pentru că ea nu poate traversa bazinul uriaș al electoratului PSD și, mai întîi, fiindcă a fost ascunsă establishment-ului PSD. Acesta își lasă acum liderul „în ofsaid”. „Nașul” a făcut-o, „nașul” s-o dreagă.

(sursa foto cover: pagina de Facebook Traian Băsescu)