Pete de soare

Sînt în aceeași cameră mare, aproape goală, dar de astă dată în partea ei dinspre stradă. E o după-amiază însorită, să zicem de martie, și în încăperea acum foarte luminoasă (datorită ferestrelor din față), cu pete de soare pe podele și pereți, tata, trîntit pe un divan, cu paltonul încă pe el – e, îmi dau seama, cu chef, vesel – scoate din căciulă, spre surpriza și bucuria noastră, a copiilor, un număr incredibil de pui de găină, de puișori pufoși și aurii, micuți de tot, dar deja plini de energie, care se împrăștie imediat pe divan și încep să piuie în cor, cu niște glasuri minuscule și perseverente…

–-

Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La ani buni de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)

(Sursa foto: http://thejewishmuseum.org/exhibitions/chagall-love-war-and-exile)