O duminică a cravatelor

Cea mai frumoasă duminică a primei mele copilării a fost o duminică a cravatelor. Ieșiserăm cu toții la plimbare, în centrul orașului: era o seară caldă de primăvară, lumea inundase străzile, în aer plutea ceva sărbătoresc.

Probabil că oamenii voiau să mai uite de război, de frontul care se apropia; printr-un consens tacit, dar general, își acordaseră – profitînd de acea duminică și de acea primăvară – o zi de pace, de care înțelegeau să se bucure din plin. Trecînd în revistă cu priviri încîntate și lacome mulțimea care venea în sens opus pe bulevardul foarte aglomerat la acea oră, dădeam – sora mea și cu mine – prioritate nu doamnelor elegante, femeilor frumoase ce nu puteau lipsi de la acea paradă sărbătorească spontană, ci bărbaților, în talie, bine dispuși, cu fețe zîmbitoare.

Cauza acestei preferințe o constituiau cravatele: ele ne interesau. Or, bărbații, „domnii”, aveau – față de sexul opus – marele avantaj de a le purta. Ne uitam la ele ca și cum n-am mai fi văzut în viața noastră cravate, și drept e că așa multe nu văzuserăm niciodată și nici nu aveam să mai vedem după aceea.

Ni le arătam unul altuia ca pe niște minunate surprize, ne bucuram de fiecare descoperire, ca și de faptul că defilarea lor părea inepuizabilă. Era de parcă am fi mers pe lîngă o interminabilă și strălucitoare vitrină festiv împodobită cu cravate multicolore, purtate nu de manechine surîzătoare ci de oameni vii, încă vii, ce în acea seară de duminică din primăvara anului 1944 voiau să pară – și poate chiar reușeau să fie – fericiți.

—

Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La ani buni de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)

(sursa foto: pinterest.com)