Valeriu Cristea
În locuința de pe Pietroasa, într-o seară de toamnă sau de iarnă; asist, deja culcat în pat, cu plapuma trasă pînă la bărbie, la o discuție delicată pe care tata o are cu domnul colonel B.: amîndoi stau în picioare, la capătul patului, drept în fața mea, ca pe o scenă; becul fără abajur arde deasupra lor, luminînd intens încăperea; tema discuției o constituie o casă mai mare și mai bună în care tata ar avea dreptul să se mute, dar pe care domnul B. îl roagă să I-o cedeze lui, invocînd o serie de motive; tata ar putea să refuze – și tocmai de acest lucru mă tem așa de tare încît m-aș vîrî în gaură de șarpe: în lipsa unui asemenea refugiu trag de plapumă cît pot –, dar nu refuză, dimpotrivă, acceptă destul de ușor, mult prea ușor pentru o discuție serioasă, „între bărbați”; jena care îmi umple ființa i se citește și lui pe față, se răsfrînge ca într-o oglindă; i-e rușine să trateze așa cum mie mi-e rușine să asist la aceste tratative presupus dificile; cînd, în sfîrșit, părțile cad de acord, cînd totul se termină cu bine (noua casă e pierdută, dar ce contează!), scot un suspin de ușurare simțind, abia acum, acolo, în patul în care mă tot îngropam sub plapuma uriașă, că sînt lac de apă.
__________________________
Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La ani buni de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)
